„Nu e încredere, pentru că toţi abeşcesc, dar nimeni nu face.”
Ciuciuleni la început de septembrie.De ce moldovenii nu au ieşit la vot? Secretarul Comisiei electorale centrale, Iurie Ciocan, spune că autoritatea electorală a fost prinsă în activităţile ce ţineau de modificările legislaţiei electorale urgente, astfel că nu s-a dedicat informării suficiente a populaţiei privind referendumul constituţional din 5 septembrie. Observatorii spun că şi partidele politice din cadrul Alianţei pentru Integrare Europeană nu au muncit suficient pentru un rezultat bun la plebiscit. Mai spun că şi Partidul Comuniştilor este încă puternic. Dar, în opinia lor, este tot adevărat, că şi cetăţenii au partea lor de vină, când manifestă atâta indiferenţă faţă de viitorul lor.
Alegerile parlamentare anticipate ar putea fi organizate în ziua de 21 noiembrie. Decizia aparţine liderilor partidelor Alianţei pentru Integrare Europeană, care i-au recomandat preşedintelui interimar Mihai Ghimpu, în cadrul unei şedinţe a coaliţiei de guvernământ, să dizolve actualul Legislativ şi să anunţe public data desfăşurării noului scrutin.
La Ciuciuleni, Europa Liberă a căutat să ia pulsul provinciei înainte de alegerile anticipate şi după referendum.
Europa Liberă: Aţi fost la referendum?
- „N-am fost. Pentru că suntem unijiţi şi amăgiţi.”
- „M-au dus copchii de mînă, dar ce am făcut acolo, nu ştiu.”
Europa Liberă: Aţi fost la referendum?
- „Păi nici nu ştiu ce înseamnă acela. Negramotnîi. Malogramotnîi.”
Europa Liberă: Dumneavoastră aţi fost la referendum?
- „Unde la referendum?”
- „La votare, mătuşă.”
- „Aa, am fost întâi la cules perje şi apoi m-am dus la votare.”
Europa Liberă: Şi ce aţi votat?
- „Ei, pe mine. Da ce, pe cine să votez?”
- „Lumea nu înţelege la sat, ce-i aista referendum. El crede că ceva se mănâncă. Chiar am întrebat: ai fost la referendum? Da. Şi ce ai votat? Nu ştiu. Am dat acolo să-mi puie, dar eu nu ştiu ce. Trebuie să lămurească la ţărani, ce-i referendum? Se mănâncă, ori se bea. El ştie? Nu ştiu.”
Europa Liberă: Spuneţi, vă rog, aţi fost la referendum?
- „Am fost. Să se reguleze odată chestia în Republica asta.”
Europa Liberă: Pentru ce aţi votat?
- „Am votat şi noi pentru un viitor mai frumos, mai luminos.”
Europa Liberă: În buletin nu era scris pentru viitorul frumos şi luminos.
- „Comuniştii au umblat prin sat şi au agitat oamenii. Chiar când mergeau alegerile. Şedeau acolo şi spuneau: ce te duci? Ce cauţi? Cauţi pe dracu? Iaca s-au stricat relaţiile cu Rusia, nu primesc fructele, nu primesc vinul. Iată motivele astea, ştiţi, care totuşi îl loveşte pe ţăran în suflet.”
Europa Liberă: Aţi mers la referendum?
- „Nu.”
Europa Liberă: De ce mulţi oameni de aici, de la Ciuciuleni, n-au fost?
- „Aşa au fost informaţi. Nu s-a dus lucrul cum trebuie. Şi primăria.”
- „Ei au făcut boicot. Corocee, a făcut un boicot primăriţa asta. Ea a făcut mare propagandă. Ea jumătate de sat l-a pus la pământ. Le-a dat pivă, rachiu, vin.”
Europa Liberă: Şi? Beau un pahar de vin şi gata? Fac ceea ce-mi spune altcineva?
- „L-a cumpărat. Na şaru i ucsus sladchii.”
Europa Liberă: Chiar omul poate fi cumpărat cu un pahar de vin?
- „Ei, şi cu o ţigară. Sunt aşa, care se dau la provocaţie.”
- „Îi dai o sută de grame şi el: ei, maiul măsii. Cine n-ar fi. Ista de lângă tine şi a zis, că hai să bem o sută de grame şi ai să votezi ce trebuie. Primăriţa asta a noastră, ea s-a gândit numai să facă interesul ei. La noi e săracă lumea tare. Lumea umbă, măi, ca să am o bucăţică de pîine, o patlagică. Dar restul oamenilor nu ştiu ce înseamnă politică.”
Europa Liberă: Ce întrebare a fost la referendum?
- „La noi, la referendum n-a fost nici o întrebare, aici. Eu nici nu ştiam unde să pun peceata. Şi am întrebat pe altul, zic: măi, ce să fac eu cu peceata asta?”
Europa Liberă: Şi unde aţi pus ştampila?
- „Ei, de amu asta nu vă mai spun eu.”
Europa Liberă: Ce înseamnă indiferenţa la moldoveni?
- „Asta n-a fost indiferenţă. Alianţa noastră o dat-o în bară. Eu îs părtaş, îs cu trup şi suflet pentru asta. Dar înainte de referendum n-au făcut agitaţia care trebuia. Ei au fost tare încredinţaţi că lumea, datorită sondajelor celea, lumea o să iasă. Şi iaca s-au culcat pe o ureche, aşa să spunem.”
*
Rata redusă de participare la referendumul din 5 septembrie se explică prin informarea insuficientă aupra importanţei lui. Au spus-o chiar oamenii simpli, cu care Europa Liberă a discutat în mediul rural. La Ciuciuleni, o localitate situată la 50 de kilometri distanţă de capitală, localnicii susţin, că şi-au pierdut încrederea în politicieni, deaceea nu văd rostul participării lor la scrutinele electorale. Ei s-au săturat de atâta instabilitate politică, iar ceea ce îşi doresc cu adevărat sunt salarii mai mari, locuri de muncă şi un trai mai bun.
- „Eu nu ştiu, are să se găsească vre-unul pe faţa pământului, care să se uite odată şi la sat? Ne-a mărit pensia cu patru lei. De ruşine. Că eu iaca 700 deunăzi am dat pe medicamente. Da o maşină de lemne e 6 000 de lei. Da o tonă de cărbune e 2 000 de lei. Ce fac eu cu acei 600 de lei? Spuneţi!”
- „Ce, pensiile ni le-au micşorat. Înainte ne dădea 19 procente, acum patru procente. Nu ştiu cum, e un haos la noi.”
- „Dacă ei sunt aşa de bogaţi, de ce nu împart bogăţiile lor cu lumea?”
Europa Liberă: De ce s-a ajuns în pragul sărăciei? De ce lumea e atât de disperată? De ce lumea e atât de rătăcită?
- „Iaca, eu îs învăţătoare. Până acum am avut ore, acum mi-au scos orele. Ei, de acum sunt la pensie. Material nu suntem îndestulaţi. Nu-s aşa bani mulţi, cum să spun, cum erau pe vremuri. Înainte, cu zece ruble eu mă duceam la Chişinău, eu îmi cumpăram de acolo şi cârnaţi, şi pîine, şi drumul plăteam, şi toate celea. Da acum ce fac?”
- „Iaca acum culegem poama. Cine e pentru noi? Cu 80 de copeici să dăm poama? Nici comuniştii, nici democraţii, nu-i nimeni absolut pentru noi. Toţi îs pentru dânşii.”
Europa Liberă: Şi lumea şi-a pierdut încrederea?
- „De tot şi-a pierdut încrederea. Cine e pentru ţăranii iştea? Nimeni, absolut nimeni. Toţi, înainte de a intra la putere, apoi spun, că da, noi o să facem aşa, noi o să facem aşa. Dar când de amu, după ce se aşează pe scaune, gata. S-a uitat de ţărani, de-amu. Ţăranilor, şedeţi. Da ce, nu ştiţi ca să iei sapa şi să te duci pe deal? Da ce să fac eu cu producţia ceea? Cine-i pentru noi?”
- „Da iaca poama din an şede în beciuri. Ce să faci cu dânsa? Acuma, dacă culegem poama iara, ce să facem?”
Europa Liberă: Dumneavoastră în cine aveţi încredere?
- „În Dumnezeu, să mă ierte. Pensia mi-i mititică. Leacuri nu-mi ajung. 300 de lei perechea de ochelari. Îs operată la amândoi ochi.”
Europa Liberă: La alegeri veţi merge?
- „Da. Să mai vedem încă o dată ce se mai întâmplă. Altceva bun nu aşteptăm.”
- „Nu ştii în ziua de azi, într-adevăr, pe cine să votezi. Asta nu e încredere, pentru că toţi abeşcesc, dar nimeni nu face.”
- „Oamenii şi-au pierdut toată încrederea. Au promis că au să facă gaz. Iaca oamenii trebuie să plătească să pună gazul. Au promis că au să aducă apă. Oamenii au dat câte 300 de euro ca să le aducă apă. Apă n-au mai adus, banii i-au pus la buzunar şi du-te şi-l caută pe cel cu banii. Au promis drumuri, drumuri n-au mai făcut. La sat absolut nu se uită deloc. Ei sunt numai pentru creslă.”
- „Fiecare partid să-şi îndeplinească programul care-l dă poporului. Dar aşa, toţi au făgăduit şi nimeni n-a făcut nimic.”
Europa Liberă: Cum se votează? Pentru ce se votează? Ştie?
- „Care şi cum.”
Europa Liberă: În cine aveţi încredere?
- „Aş avea într-un partid, care el, într-adevăr, e pentru nărod.”
Europa Liberă: Cum să ştiţi, că el e pentru norod?
- „Apoi iaca noi nu putem să-i aflăm. Fiecare ţine la pielea lui, să mă scuzaţi de expresie. Numai să se vadă pe scaun şi gata.”
- „Mie imi pare, că lor le trebuie să-şi umple buzunarele şi de om n-are grijă. La noi e toată criza asta. Dacă n-are grijă de norod, norodul n-are grijă de partid.”
Europa Liberă: Cîte partide sunt?
- „Filat, Lupu, Voronin şi aista, cum îi mai zice, şi Ghimpu.”
- „Nu, Ghimpu nu-i în partid, aparţine de partid, dar nepotu-său e. Şi oamenii nu ştiu unde să se ducă. Haide, măi. Unde zic, acolo se duc.”
Europa Liberă: Cîte partide sunt?
- „Nu ştiu.”
- „Nu ştiu, nu vă pot spune, da-s o grămadă de partide. Ar trebui să fie numai două partide. Şi din două, unul câştigă. Ca în America – îs două partide. Şi care câştigă un raz, care câştigă alt raz. Dar fac treabă. Da la noi ce fac? Nu fac nimic.”
Europa Liberă: Vin alegerile, veţi merge la alegeri?
- „Vom merge, dar vom merge în direcţia la cei, care socot că are să facă la lume bine.”
Europa Liberă: Cine-s aceea?
- „Care-s în Parlament. Care socot că vor să intre la scaunul cel moale, să se gândească să fie moale şi pentru om. Dar dacă o să fie numai pentru dânsul, atunci noi o să rămânem tot cu pielea.”
Europa Liberă: Nu sunteţi indeferent cine va fi la guvernare?
-„Să fie şi pentru popor, să fie şi pentru stat.”
Europa Liberă: Vă este totuna cine va veni la putere?
Europa Liberă: Câte partide sunt? În ce partide aveţi încredere? În structurile statului credeţi?
- „Da noi am pierdut toată încrederea în toate partidele. Care au fost la putere, pentru noi n-au fost nimeni.”
Europa Liberă: Sărăcia apasă?
- „Da, de-amu nu ştiu cum.”
- „Domnul Ghimpu, dacă el e la putere, ce? El încă ne încurcă, ca să nu ne ducem în Rusia cu producţia. Da ce să facem? Unde s-o ducem? La români? Românii ne primeşte?”
- „Dintâi se face înţelegere, de pildă cu Europa, cu cine e acolo. Ne înţelegem bine – măi oameni buni, noi dacă ne dăm cu voi, apoi e clar lucru, că se strică relaţiile cu Rusia. Da noi dintâi stricăm relaţiile cu ruşii şi cu aceia încă nu ne-am înţeles. Aşa se face?”
- „Să nu-l blestămăm pe cel, care a dat pământ ţăranului. Mai chinuită lume ca la ţară! Şi nimeni nu ne crede. Înainte de alegeri, vine aşa un greer şi oleacă îndreaptă drumul, numai ca şi cum îşi face o tânără buzele, mă iertaţi de cuvânt. Şi pe urmă nu se mai întoarce nimeni la ţăran. Acuma nu avem unde da perjele. Le dăm în 80 de bani, sau într-un leu. Nu avem unde da poama. Lumea plânge pe deal. Să vină cineva din Parlament, să vadă pe dealuri – toate pământurile îs pârloagă. Ce o să mănânce mîine-poimîine? Da lumea e foarte chinuită. Lumea nu are cu ce trăi, n-are ce mânca. Nu că n-are ce, el se chinuie, săracul. Are o pasăre, într-adevăr, socoate că el are carne, are. Dar ei atâta se chinuie. Iaca uitaţi-vă, cum femeia asta stă şi îngheaţă zile întregi, pentru a da cu un leu kilogramul de harbuz. Ce-i iesă ei? Da benzina au scumpit-o. Asta înseamnă, că s-au întors cu faţa la ţăran? Lumea de atâta nu are încredere în parlamentari. Ei stau acolo şi se sfădesc. De ar fi un singur partid, acela într-adevăr ar face treabă. Dar dacă-s mai mulţi, ca şi când îs nişte cîini, care printre gard se ceartă.”
Europa Liberă: Dacă sunt atâtea probleme, lumea devine mai indiferentă? Nu-i mai pasă de nimic?
- „Da. Da. Iaca de atâta lumea pierde încrederea şi devine indiferentă. Zice: da lăsaţi-mă şi cu alegerile voastre, şi cu tot. Iată, înainte de alegeri, ei vin toţi şi-ţi promit marea şi sarea. Pe la piaţă se grămădesc, fac fel de fel de ziare, la poartă.”
Europa Liberă: Păi, dar atunci Dumneavoastră de ce nu le puneţi întrebări?
- „Dapoi le punem. Şi zice: cum alegeţi partidul nostru, eu îs reprezentant, să vedeţi că o să vă facem drumurile, o să vă tragem apa, o să vă punem gaz. După asta nu mai vezi pe nimeni. Toţi au dispărut, îşi caută cuibarul lor acolo şi cu asta s-a terminat. Şi voi chinuiţi-vă că v-am dat pământ.”
- „E un egosim între oameni. O invidie. Asta e puternică aici în sat. Că oamenii îs închişi în sine, asta e drept. Şi fiecare se gândeşte numai la sine. Poate aşa a venit vremea, nu ştiu, dar întotdeauna trebuie să ai grijă de apropiatul tău.”
- „Eu îs pentru o democraţie.”
Europa Liberă: Dar vrea lumea democraţie? Libertate? Înţeleg noţiunea asta?
- „Comuniştii aparte. Noi cu dânşii nu vorbim. Ei şi-au făcut treaba şi le ajunge.”
Europa Liberă: Totuşi, lumea rămâne împărţită, divizată?
- „Rămâne, deocamdată. Pentru că nu s-a dus nici un fel de agitaţie aşa, ca lumea să înţeleagă că trebuie să aleagă prin vot direct preşedintele.”
Europa Liberă: Şi acum credeţi, că dacă va fi ales de Parlament, se va depăşi această criză în următorul Legislativ?
- „Cred că nu. Pentru că o să fie iară dezbinare între Alianţă”.
Europa Liberă: De ce credeţi că va fi dezbinare?
- „Aşa. Pentru că merge toată vremea lupta între liderii partidelor pentru şeful de stat.”
Europa Liberă: Cum vi se pare lumea? E mai indiferentă? E mai cu nepăsare?
- „Foarte indiferentă. Sărăcia asta nici nu mai vorbim, că e cât lumea.”
- „Eu una nu cred în nimic. Totul îs amăgeli.”
Europa Liberă: Şi lumea a devenit indiferentă?
- „Ea e aşa. Deacum fiecare pentru dânsul. Da toţi sperăm că va fi un conducător, care să ne scoată din impasul ista.”
- „Da ce, îl votezi pe cela şi nu-ţi dă nimic, pe cela tot aşa. Da ia lasă! Pe nimeni. Că-i mai bine. Ehe, da ce?”
Europa Liberă: Politicienii vă insuflă încredere?
- „Da ce-i aceea? Eu nu ştiu ce înseamnă aceea, politicenii.”
Europa Liberă: La alegeri veţi merge, când vor fi?
- „Am să merg. Să văd măcar cine o să câştige şi ce o să facă mai departe.”
Europa Liberă: Înseamnă că speranţa nu a murit?
- „Nu. Sperăm.”
Moldovenii au dus-o la fel de rău şi pe timpul când îşi alegeau chiar ei şeful statului, dar şi în ultimii ani, când acesta este ales de către deputaţii din Parlament. Dacă nu există nici o deosebire, i-au lăsat pe politicieni să facă alegerea. Căci oamenii simpli sunt preocupaţi de un singur interes – cel de a supravieţui. Iată cum explică preşedintele interimar Mihai Ghimpu aceastră indiferenţă, care s-a cuibărit în minte moldoveanului.
Europa Liberă: Dar să te faci că plouă, atunci când se decide soarta ţării?
Mihai Ghimpu: „Aici e problema, când zic, că tocmai aceşti oameni, care strigau că of, vrem să scăpăm de comunişti, pe urmă hop, că am scăpat şi n-au nevoie mai departe. Comunismul nu se demolează într-o zi şi într-o noapte. Astea sunt rădăcini foarte adânci. Nu numai din anii 2001-2009. Astea-s de prin 1917 în Rusia, şi 1940 la noi. Sunt rădăcini foarte adânci. Cele mai adânci rădăcini sunt în mintea cetăţeanului, pe care nu le mai poţi demola, posibil, nici la cimitir.”
Europa Liberă: Indiferenţa să fie alimentată şi de neîncrederea în clasa politică?
Mihai Ghimpu: „Sunt un procent de oameni. Dar nu poţi să-i pui pe toţi într-un coş. Aşa cum într-un sat, dacă bea unul, nu tot satul e beţiv. Nu, nu se poate aşa. Şi la urma urmei, era vorba de referendum. Este vorba de schimbarea modului de alegere. Hai, că dacă nu-ţi place unul, atunci iai atitudine faţă de el, când au loc alegerile, „pentru” sau „împotrivă”. Dar nu să fii indiferent faţă de depăşirea crizei, când ştii că un an de zile avem această criză. Sunt nişte situaţii, că unor oameni le place să fie criză, pentru că ei profită de criză.”
Europa Liberă: Sărăcia, să înţelegem, că-i face pe unii indiferenţi?
Mihai Ghimpu: „Da.”
Europa Liberă: Şi se gândesc la problemele lor.
Mihai Ghimpu: „Da. Sărăcia da. Sărăcia e adevărat, din păcate, pe unii i-a adus la aceea, că el nu mai crede în schimbare. Şi ei zic: indiferent cine nu-i la putere, cum nu s-ar alege preşedintele, eu nu mai scăp de sărăcie. Dar păcat, că nu înţelege lucrul ăsta, fiindcă sărăcia o putem depăşi doar împreună, dacă nu o poţi depăşi de unul singur. Fiindcă unii oameni, au de la natură, li-i dat ca să se întreţină, alţii nu au. Şi atunci e nevoie de intervenţia statului, cumva ajutor, crearea locurilor de muncă. Mai multe lucruri sunt aici.”
Europa Liberă: Dar nu criza spirituală, morală e mai adâncă decât criza economică?
Mihai Ghimpu: „De unde criză spirituală la oamenii noştri, săracii, care ei habar nu au ce înseamnă? Eu cred, că totuşi intelectualii au participat la referendum. Ne arată procentul, anume electoratul Alianţei. Ei sunt cei, oameni conştienţi. Anume partea cealaltă n-au participat, ai comuniştilor alegători şi indecişii. Indecişii sunt tocmai cei săraci, care indiferent cine ar fi, de-acum înţeleg, că nu-i mai ajută nimeni şi au intrat în nepăsare, din păcate.”
Europa Liberă: Cum le alimentaţi o speranţă? Să iasă la alegerile următoare?
Mihai Ghimpu: „Eu cred, că pentru ei numai schimbarea spre bine, puţin să vadă că s-au mişcat lucrurile şi atunci o să-l trezească la viaţă. Să apară motivaţia pentru alţii şi atunci o să zică – dacă s-a schimbat la dânsul, înseamnă că şi la mine se poate. Asta înseamnă, că trebuie să aibă loc nişte majorări de pensie, deschideri de întreprinderi, locuri de muncă, salarii, pe la sate. Dar asta nu poate avea loc fără stabilitate politică şi asta ei nu înţeleg, din păcate. Şi îmi pare rău.”
*
Gheorghe Sârbu este unul dintre puţinii oameni de afaceri din satul Oneşti, raionul Hânceşti. El crede că indeferenţa faţă de referendum putea fi pronosticată cu mult timp înainte.
Gheorghe Sârbu: „Cei care susţin Partidul Comuniştilor sunt mai dogmatici. Adică ei necondiţionat susţin. Dacă, de pildă, spre exemplu ei spun că trebuie să ne unim cu uniunea Rusia-Bielorus, deci nimeni nu se supără – aşa e normal. Dacă ar spune cineva din partidele democratice, că trebuie să ne unim cu Uniunea Europeană, ca să fim mai aproape de România, adică e foarte periculos. Nu se poate. Şi cei care susţin partidele democratice sunt oameni, care mai au nişte pretenţii. Cu ei nu trebuie numai să vorbeşti, cu ei trebuie să te înţelegi. Şi mai este un lucru, să ştiţi Dumneavoastră, au fost oameni care au suferit din cauza principiilor dânşilor. După ce au venit ai noştri nu au fost absolut luaţi în seamă. Ei au fost pur şi simplu ignoraţi, marginalizaţi.”
Europa Liberă: Ce stare de spirit domină acuma în sat? Lumea e şi mai mult dezamăgită? Lumea aşteaptă alegeri? Cum e? Se agravează situaţia? E tot atât de tensionată? E mai puţin tensionată?
Gheorghe Sârbu: „E mai mult lâncezală. Omul trebuie ori provocat, ori convins, ori să-l cointeresezi, ceea ce nu s-a făcut. Spre exemplu, noi absolut niciodată, Consiliul local n-a fost adunat şi să se discute: măi, ce facem? Trebuie de mai mers în localitate, de mai vorbit cu oamenii.”
Europa Liberă: Dar în schimb, în mare parte din localităţi consilierii comunişti totdeauna au chemat la boicot.
Gheorghe Sârbu: „Da, da, da. Ei ieşeau câte trei. Chiar primarii locali trebuiau să fie mai activi ce ţine de listele care s-au făcut. Fiindcă într-adevăr multă lume e plecată. Şi de zeci de ani e plecată, care pur şi simplu au rămas în liste, dar ei nu vin niciodată la alegeri. Plus la asta, sunt mai multe lucruri. Dumneavoastră spuneţi de ce lumea e indiferentă. În guvernarea trecută, spre exemplu, putea să se ducă omul, de 10 ori să se ducă la primărie şi nu găseşte primarul şi acuma tot acelaşi lucru se repetă. Fiindcă, Dumneavoastră înţelegeţi cum e? Diferiţi primari, ca regulă, de cele mai dese ori, ba e lider la cotaşi, el uneori are 500-600 de hectare, care le mai gestionează. El dimineaţa, sărmanul, întâi se duce şi îşi clarifică întrebările cum se seamănă, după aceea se duce să vadă cum se răluieşte, după aceea trebuie să se ducă să vadă cum se strânge. Oamenii vin, nu găseşte. Trebuieşte un certificat, trebuieşte un document. Şi asta în toată Republica e aşa.”
Europa Liberă: Irită, enervează. Apatie.
Gheorghe Sârbu: „Deci oamenii au aşteptat, venind o nouă conducere, nu va mai fi lucru acesta. Domnule, dumitale eşti alesul poporului, dumneata ieşti de la ora opt până la orele 18 trebuie să fii la serviciu, ceea ce nu este. Primarul îl cauţi şi nu este nimeni. După masă în Primărie nu-i nimeni. Dar sunt în toate primăriile. Reprezentanţii în teritoriu ai Guvernului, în oficiile teritoriale, trebuie să controleze, trebuie să sune, să vadă unde ieşti. Oamenii să se ducă să se jeluie. Se protestează prin absenteismul ăsta. Deci, el nu vine după aceea.”
Europa Liberă: Sărăcia şi-a spus cuvântul în cazul indiferenţei?
Gheorghe Sârbu: „Omul când e sărac, omul pur şi simplu se gândeşte în primul rând la pîinea cea de toate zilele. Mai rău e, în cazul când oamenii săraci mai încep să mai ia cu păhărelul. Sunt lucruri destul de urâte astăzi. Realitatea e destul de crudă. Multe chiar în Republica Moldova este foarte trist.”
Europa Liberă: Acuma, că s-a anunţat, totuşi, că va fi dizolvat Parlamentul şi urmează scrutinul parlamentar, lumea va avea acelaşi comportament? E înclinat mai mult spre indiferenţă? Sau mai mult spre participare?
Gheorghe Sârbu: „Va fi mai multă lume mobilizată. Chiar Partidul Comuniştilor se va mobiliza şi-i va convinge să voteze şi să voteze partidul lor, bineînţeles. Însă de acuma partidele democratice trebuie să-şi dea seama, că ei trebuie să convingă oamenii, fiindcă acuma nu mai merg promisiunile. Promisiunile au fost. Deci trebuieşte obligatoriu aceste patru partide care sunt la guvernământ să fie împreună. Al doilea – trebuie să se gândească foarte bine un mesaj, să convingă lumea. Trebuie să mai ia măsuri faţă de cei, care sunt o povară pentru partidele acestea.”
*
Moldovenilor nu le place incertitudinea, iar indiferenţa le este caracteristică, sugerează sociologul Ion Jigău, directorul companiei sociologice CBS AXA.
Europa Liberă: Să înţelegem, că nu-l interesează ce se face în jurul lui, pe strada lui, în localitatea lui, în ţara lui?
Ion Jigău: „Tocmai de atâta jandarmul român, care îl bătea înainte de Paşte, că nu şi-a măturat în faţa porţii era rău. Fiindcă îl punea să facă ordine şi să aibă grijă. Iar acuma e mai bine să nu ai grijă de nimic.”
Europa Liberă: Prin aceasta s-ar explica, într-un fel, şi indiferenţa cetăţeanului de a merge la alegeri, la referendum?
Ion Jigău: „Păi, sigur. În primul rând, mentalitatea dictează acest comportament. „Eu nu cred în nimeni.” „Mă tem de incertitudine”. „Eu nu ştiu ce înseamnă referendum, de atâta nu mai merg”. Spre deosebire de vecinii noştri slavi, ruşii spre exemplu, care sunt un popor explorator, moldovenii noştri de abia acuma explorează lumea. Acuma, după 98, de fapt, când s-a pornit valul mare de migraţii. Abia acuma s-au pornit să exploreze lumea. Şi au prins gustul migrării, străinătăţii şi a noului. Până acuma ei nu explorau nimic. Orizontul lor era cel mult iarmarocul din satul vecin, în tradiţii.”
Europa Liberă: La ce poate duce nepăsarea?
Ion Jigău: „La perpetuarea unor procese şi fenomene negative pentru noi, în sensul ca să decidă altcineva pentru noi. Oricum, moldovenii mai au o caracteristică: ei au o aşa-zisă distanţă mare faţă de putere. Adică, dacă eşti la putere, eşti cineva. Dacă ai pierdut puterea, eşti nimeni. Şi atunci, aceste fenomene se vor perpetua şi pe viitor. Fiindcă ce înseamnă o distanţă mică faţă de putere? Asta înseamnă ca eu să critic puterea, s-o impun să facă ceva care eu vreau şi să nu aştept ca ea să-mi dea, să-mi facă pomană, hai să spunem aşa mai ţărăneşte. Asta este, că de fapt toţi aşteaptă pomană de la putere. Păi da, dar puterea trebuie de undeva să ia ca să ne dea. Deci, noi trebuie să punem întâi în bugetul cela ceva, ca să putem lua de acolo ceva. Adică să împărţim şi celor săraci, şi celor care sunt neputincioşi. Asta înseamnă răspundere. Şi nu numai pentru noi, dar şi pentru elite, pentru cei care sunt la putere.”
Europa Liberă: Domnule Jigău, dar nu vi se pare, că şi clasa politică tratează cu indiferenţă masele?
Ion Jigău: „Păi ei sunt parte componentă a noastră. Cum pot fi ei altfel, dacă psihologic ei sunt la fel ca şi noi.”
Europa Liberă: Şi ce trebuie să se întâmple?
Ion Jigău: „Ştiţi, până nu tună, ţăranul nu-şi face cruce. Până nu trăsneşte, până nu loveşte fulgerul alături de el, el nu-şi face cruce. Adică, el nu se gândeşte, că trebuie să întreprindă ceva ca să schimbe situaţia.”
Europa Liberă: Şi când tună, se trezeşte conştiinţa civică?
Ion Jigău: „Mă îndoiesc, deocamdată. Încă va mai dura, oricum, trebuie să treacă un timp. Din punct de vedere istoric, tot ce am trecut acuma noi în 20 de ani, este foarte puţin. Şi atunci trebuie să ne încărcăm cu răbdare, să mergem în timp, să schimbăm situaţia actuală. Să dorim s-o schimbăm, în primul rând, şi atunci an cu an vom acumula nişte lucruri, care, să zicem, poate mai repede decât cei din Occident, care le-au acumulat în ultimele 300-400 de ani.
Şi mai este ceva, pe lângă mentalitatea ţărănească. Este faptul că noi suntem ortodocşi. În ortodoxie încă nu au apărut disputele teologice, pe care Occidentul le făcea cu trei-patru-cinci şi chiar 800 de ani în urmă. Deci, la noi, în credinţa noastră lipsesc discuţiile.”
Europa Liberă: Domnule Jigău, dar această neîncredere este alimentată în mare parte de sărăcie, care a afectat, practic, întreaga societate moldovenească?
Ion Jigău: „Este, în primul rând, alimentată de sărăcia culturală. Fiindcă un copil de ţăran este foarte rar cazul când citeşte. Eu am văzut studenţi, care n-au citit o carte. Aici este deosebirea dintre universităţile noastre şi cele americane. Un american, student american stă patru ore în aulă şi 20 de ore pe săptămână, sau 40 de ore pe săptămână stă şi lucrează de sine stătător, fiindcă el are de scris o mulţime de eseuri, el are de făcut atât de multe lucrui acasă, încât el cu greu reuşeşte să facă faţă. Pe când al nostru, după ce a ieşit din auditoriu, din aulă, nu mai face nimic. Deci, şcolile noastre sunt bune, dar universităţile noastre sunt proaste.”
Europa Liberă: Asemenea situaţie, cum s-a întâmplat la referendum, poate să se repete la alegerile parlamentare anticipate?
Ion Jigău: „Oricând, dacă elitele politice nu vor trezi un interes. Elita noastră politică trebuie să însuşească nişte lecţii. Cel puţin o parte din promisiunile pe care le dau, să le realizeze. Eu înţeleg, că nu toate pot fi realizate. Fiindcă sunt şi circumstanţe obiective – criză mondială, greutăţi economice, de alt ordin, blocaje economice, embargouri, ş.a.m.d. Şi atunci ei au nişte bariere, care le încurcă să-şi realizeze promisiunile, dar unele le pot realiza? Spre exemplu, să îmbunătăţească justiţia, să îmbunătăţească ordinea în ţară, ca eu să nu mă tem să dau drumul copilului meu afară ziua, că va fi călcat de o maşină, sau va fi prădat de un hoţ ordinar, ş.a.m.d. Aceste lucruri nu cer resurse materiale. De fapt, elitele politice trebuie să aibă, pe lângă minte, raţiune, şi voinţă politică, suflet. Şi să poată realiza ce a promis.”
Europa Liberă: Deci, deocamdată, moldoveanul se mai face că plouă.
Ion Jigău: „Da. Şi încă cred că va mai dura. Mentalitatea se schimbă foarte încet. Trebuie să treacă mai multe generaţii şi mai multe încă în elitele politice. Aici suntem ortodocşi. Mentalitatea se schimbă foarte greu, extrem de greu. Noi, de fapt, ne-am întors acum, după ce am ieşit din socialismul dezvoltat, undeva mult mai înapoi. Eu cred, că după mentalitate, am revenit ceva în secolul 16.”
www.europalibera.md
