 Titlul cu siguranţă o să vi se pară ciudat, ţin să vă mărturisesc că a fost dat de un copil care a muncit mult până am filmat această scenă pentru filmuleţ, lansat cu ocazia zilei Drapelului de Stat al Republicii Moldova. Totul a început la iniţiativa organizării unui eveniment în universitate dedicat acestei zile, Universitatea Liberă Internaţională din Moldova a decis să vină cu ceva nou de asta dată, în locul unei conferinţe ne-am gândit că ar fi foarte oportun o altă abordare. Am pornit de la premisa cunoașterii simbolurilor de stat, şi am realizat ca de fapt nu se cunoaşte atât de bine în societate. Uite că aşa s-a ajuns la ideea unui filmuleţ dedicat copiilor, cum interpretează ei drapelul tării în care sau născut. Sub îndrumarea dnelor Aurelia Modovan ( vice-rector ULIM) şi Valentina Lungu (directorul grădiniței “Pas cu pas”) am început realizarea proiectului. Îmi stăruie acum în minte prima mea vizită la grădiniță, locul unde avea să filmăm ulterior, primul meu contact cu nişte copii extraordinari cu o energie debordantă, foarte pozitivi, pe această notă emoţiile au mai scăzut în intensitate pentru că ştiam că vom reuşi, pentru mine personal emoţiile erau foarte mari era prima mea încercare, colegii care au filmat au studiat la aceeași universitate şi mi-a fost relativ uşor să îi conving să se alăture. Filmările au decurs nu fără incidente şi foarte mari emoţii a fost o zi lungă dar frumoasă, micuţii au fost atât de naturali şi fireşti, atât de ei , încât am renunţat la textul pregătit pentru fiecare copil, i-am lăsat pe ei să expună ceea ce cunosc fără a interveni prea mult în mesajul lor, decât pe alocuri cu câteva sugestii. Cele mai dificile momente au fost acelea a selectării eroului principal, personal îmi era greu sa aleg pe cineva din ei şi am amânat acest moment până în ultima zi, iar în ziua cu pricina, Alex a spus că eu l-am selectat pe el încă de luni aşa ca a rămas el, pentru al convinge pe Alex ca el nu ştie cum se face drapelul a trebuit o oră, pentru că el de fiecare dată replica “da eu știu cum se face drapelul”, să cerşim acea mutrișoară tristă de la el părea o misiune imposibilă. La montare luptam pentru fiecare imagine, ele fiind toate importante pentru mine dar era esenţial să fie calitate nu doar cantitate. Sper ca am reuşit să vă intrig acum vă las să priviți. Vizionare agreabilă! Echipa de producţie. http://www.youtube.com/watch?v=DmsfQSgAqmU&feature=player_embedded |
domenica 15 maggio 2011
Filmul documentar "Acum eu ştiu cum alată dlapelul Republicii Moldova, dal TU?"
venerdì 6 maggio 2011
DECLARAŢIE PUBLICĂ
7 aprilie 2009 – gaura neagră a istoriei Moldovei
În istoria Moldovei sunt multe pete negre la capitolul drepturilor omului. Însă 7 aprilie 2009 este o adevărată gaură neagră a guvernării moldave. Organizaţiile de apărare a drepturilor omului îşi exprimă profunda dezamăgire în privinţa lipsei de progrese în identificarea şi pedepsirea celor vinovaţi în omoruri, torturi, maltratări şi arestări arbitrare în masă comise de organele poliţiei pe 7-8 aprilie 2009. Această lipsă de progrese nu are scuze nici pentru guvernarea actuală, nici pentru guvernarea precedentă.
Doi ani în urmă, pe 7-8 aprilie 2009, organele poliţiei au comis omoruri, torturi, maltratări şi aresturi arbitrare în masă. Sute de persoane s-au declarat victime ale acestor încălcări grave ale drepturilor fundamentale ale omului. În comiterea încălcărilor au fost implicaţi zeci şi, posibil, sute de colaboratori ai poliţiei, de la colaboratorii de rînd şi pînă la colaboratorii de vîrf. La momentul actual sunt doar doi colaboratori de rînd ai poliţiei condamnaţi la pedepse, care de altfel sunt blînde şi suspendate.
Actualmente în Republica Moldova există toate mecanismele şi procedurile necesare pentru identificarea şi tragerea la răspundere a celor vinovaţi: există instituţii abilitate cu dreptul şi obligaţia de cercetare a infracţiunilor ce se află sub controlul politic al partidelor care public au declarat angajamentul ferm de a „stabili adevărul”, există multe probe disponibile şi incontestabile, există proceduri şi susţinerea din partea opiniei publice, însă rezultate nu sunt.
Guvernarea demonstrează vădită detaşare şi distanţiere de valorile drepturilor fundamentale ale omului în dosarul 7 aprilie. Schimbarea vizibilă la capitolul respectării drepturilor omului nu se produce. La acest capitol guvernarea nu-şi onorează promisiunile şi angajamentele.
Sunt absolut inadmisibile şi frustrante încercările partidelor de guvernămînt de a da vina unul pe celălalt. Toate partidele de guvernămînt în mod colectiv şi-au asumat responsabilitatea pentru actul de guvernare, toate funcţii de vîrf, inclusiv funcţia de Procuror General şi Ministrul Afacerilor Interne, au fost suplinite cu acordul celorlalte partide de guvernămînt. Respectiv toate aceste partide poartă răspundere deplină pentru absolvirea ucigaşilor şi infractorilor de răspundere.
Reformarea organelor afacerilor interne şi promisiunile de compensaţii financiare pentru victimele încălcărilor, deşi pot fi pozitive, nu scutesc atît autorităţile centrale, cît şi autorităţile municipale de obligaţia identificării şi pedepsirii celor vinovaţi în comiterea omorurilor, torturilor, maltratărilor şi arestărilor arbitrare din 7-8 aprilie 2009. Atîta timp cît această obligaţie nu este onorată, nu poate fi vorbă nici de democraţie, nici de libertate, nici de schimbare, nici de prosperitate, nici de Europa.
Organizaţiile de apărare a drepturilor omului solicită insistent partidelor aflate la guvernare în Republica Moldova definitivarea rolului său în societate: fie aceste partide se vor impune ca adevărate autorităţi publice democratice şi europene identificînd şi pedepsind pe toţi cei vinovaţi în omoruri, torturi, maltratări şi aresturi arbitrare din 7-8 aprilie 2009, fie aceste partide vor demonstra că au ajuns la putere pentru alte scopuri decît promovarea unui stat democratic şi liber, bazat pe supremaţia legii şi respect faţă de drepturile fundamentale ale omului.
http://cido.org.md/
lunedì 2 maggio 2011
Vânzarea funcţiilor în Moldova a devenit „sport naţional”.
„În Republica Moldova cel mai mare business este vânzarea funcţiilor”. Declaraţia aparţine ministrului Justiţiei, Alexandru Tănase, din perioada actualei alianţe de guvernare, care a renunţat la această funcţie şi a părăsit Partidul Liberal Democrat al premierului Vlad Filat, deoarece nu i s-a permis să reformeze justiţia prin metode dure. Acum deţine una din funcţiile de judecător la Curtea Constituţională şi a devenit cunoscut ca un adept al terapiei de şoc aplicate în Georgia de preşedintele Mihail Saakaşvili.
„Acea persoană care a venit în fruntea Georgiei, preşedintele Saakaşvili, a tăiat în carne vie. El nu a ezitat să facă reforme foarte dureroase. Nu este hoţ şi în jurul lui nu sunt hoţi. Iată de ce s-a reuşit. Eu cred că noi avem nevoie în Moldova de ceva similar – când în fruntea ţării, liderul naţional nu ar fi hoţ şi nu ar fi venit la putere ca să-şi umple buzunarele cu bani. Şi atunci o să vedeţi că şi aici, în jumătate de an, poţi face ceea ce au făcut georgienii. Nu este nimic complicat! Dar atunci când şeful vinde funcţii..., cel care cumpără funcţii ce face? Pentru ce dă banul? Ca să-i scoată din alţii şi să-i transmită şefului. Sistemul acesta funcţionează acum în Moldova. Toată lumea vorbeşte despre el. Acesta a devenit sport naţional! Este cel mai mare business! Odată la 4 ani (după alegeri – n.n.) se deschide licitaţia funcţiilor – începând de la cele mai înalte şi terminând cu funcţia de pădurar. Evident că un asemenea sistem nu are cum să dea rezultate georgiene. Saakaşvili, în 6 luni de zile, a rezolvat problema corupţiei în poliţie şi în alte 6 luni a băgat la puşcărie toţi hoţii. Fără nici un fel de discuţii. Nu a ţinut cont de cine cu cine-i cumetru sau care dă şpagă şi care nu”.
Alexandru Tănase susţine că, de fapt, după revoluţia tinerilor din 7 aprilie 2009, care a condus la debarcarea regimului comunist de la putere, în Moldova nu s-a produs o schimbare de substanţă: „Unicul progres semnificativ pe care l-am sesizat ţine de libertatea de expresie”.
Recent, în cadrul unei conferinţe internaţionale dedicată reformei structurilor de forţă, ministrul moldovean de Interne, Alexei Roibu, a declarat că Moldova va urma soluţia georgiană prin demiterea întregului efectiv al poliţiei. „M-am bucurat să-i revăd pe reprezentanţii Georgiei. Am vizitat această ţară şi am văzut nişte reforme care au mirat şi continuă să mire lumea prin ceea ce fac ei. Sperăm şi noi că vom avea succes”.
Totuşi, deocamdată, la modul practic, în Ministerul de Interne al Republicii Moldova totul rămâne pe vechi, inclusiv structura ministerului moştenită de la miliţia sovietică.
La conferinţa internaţională care s-a desfăşurat la Chişinău, rectorul Academiei de poliţie din Georgia, Khatia Dekanoidze, a sugerat oficialilor moldoveni trei direcţii de reformare a MAI: „Primul angajament trebuie să fie intoleranţa faţă de corupţie atât în sistemul judiciar, cât şi în poliţie. Al doilea – intoleranţa faţă de crima organizată şi al treilea angajament ţine de reforma structurală”.
Autor: Vitalie Călugăreanu, Deutsche Welle, Chişinău
Redactor: Medana Weident
„Acea persoană care a venit în fruntea Georgiei, preşedintele Saakaşvili, a tăiat în carne vie. El nu a ezitat să facă reforme foarte dureroase. Nu este hoţ şi în jurul lui nu sunt hoţi. Iată de ce s-a reuşit. Eu cred că noi avem nevoie în Moldova de ceva similar – când în fruntea ţării, liderul naţional nu ar fi hoţ şi nu ar fi venit la putere ca să-şi umple buzunarele cu bani. Şi atunci o să vedeţi că şi aici, în jumătate de an, poţi face ceea ce au făcut georgienii. Nu este nimic complicat! Dar atunci când şeful vinde funcţii..., cel care cumpără funcţii ce face? Pentru ce dă banul? Ca să-i scoată din alţii şi să-i transmită şefului. Sistemul acesta funcţionează acum în Moldova. Toată lumea vorbeşte despre el. Acesta a devenit sport naţional! Este cel mai mare business! Odată la 4 ani (după alegeri – n.n.) se deschide licitaţia funcţiilor – începând de la cele mai înalte şi terminând cu funcţia de pădurar. Evident că un asemenea sistem nu are cum să dea rezultate georgiene. Saakaşvili, în 6 luni de zile, a rezolvat problema corupţiei în poliţie şi în alte 6 luni a băgat la puşcărie toţi hoţii. Fără nici un fel de discuţii. Nu a ţinut cont de cine cu cine-i cumetru sau care dă şpagă şi care nu”.
Alexandru Tănase susţine că, de fapt, după revoluţia tinerilor din 7 aprilie 2009, care a condus la debarcarea regimului comunist de la putere, în Moldova nu s-a produs o schimbare de substanţă: „Unicul progres semnificativ pe care l-am sesizat ţine de libertatea de expresie”.
Recent, în cadrul unei conferinţe internaţionale dedicată reformei structurilor de forţă, ministrul moldovean de Interne, Alexei Roibu, a declarat că Moldova va urma soluţia georgiană prin demiterea întregului efectiv al poliţiei. „M-am bucurat să-i revăd pe reprezentanţii Georgiei. Am vizitat această ţară şi am văzut nişte reforme care au mirat şi continuă să mire lumea prin ceea ce fac ei. Sperăm şi noi că vom avea succes”.
Totuşi, deocamdată, la modul practic, în Ministerul de Interne al Republicii Moldova totul rămâne pe vechi, inclusiv structura ministerului moştenită de la miliţia sovietică.
La conferinţa internaţională care s-a desfăşurat la Chişinău, rectorul Academiei de poliţie din Georgia, Khatia Dekanoidze, a sugerat oficialilor moldoveni trei direcţii de reformare a MAI: „Primul angajament trebuie să fie intoleranţa faţă de corupţie atât în sistemul judiciar, cât şi în poliţie. Al doilea – intoleranţa faţă de crima organizată şi al treilea angajament ţine de reforma structurală”.
Autor: Vitalie Călugăreanu, Deutsche Welle, Chişinău
Redactor: Medana Weident
A murit după ce a trecut prin coridorul morţii.
Radu Ciobanu, un tânăr în vârstă de 31 de ani, a decedat la câteva săptămâni după ce a trecut prin coridorul morţii din Comisariatul general de poliţie (CGP) în timpul evenimentelor din aprilie 2009 Radu Ciobanu, un tânăr în vârstă de 31 de ani, a decedat la câteva săptămâni după ce a trecut prin coridorul morţii din Comisariatul general de poliţie (CGP) în timpul evenimentelor din aprilie 2009. Părinţii acestuia consideră că fiul lor a decedat din cauza bătăilor la care a fost supus, mai întâi la Comisariatul de Poliţie Centru, iar a doua zi – la Comisariatul General de Poliţie.
Tinerii care au fost alături de Radu în acele zile ne-au relatat că el a fost bătut prima oară deoarece a insistat să i se permită să dea un telefon acasă. A fost adus însângerat în celulă. S-a rezemat jos lângă perete, a cerut să i se dea apă şi, în zilele următoare, n-a mai scos niciun cuvânt. „Prin coridorul morţii, când poliţiştii te loveau din ambele părţi, trebuia să fugim spre uşa din faţă. Radu era în urma mea, mă îndoiesc că era în stare să fugă. L-am întâlnit abia peste o săptămână, când am fost eliberaţi din Penitenciarul nr. 13, era foarte palid şi tăcut”, ne spune Ruslan Goluţă, unul din tinerii care au stat în aceeaşi celulă cu Radu.
Moarte subită
În apartamentul familiei Ciobanu din Chişinău, arde zi şi noapte candela. Lucrurile din camera fiului stau neatinse. Gheorghe Ciobanu, tatăl băiatului, spune cu o voce scăzută că soţia parcă îl mai aşteaptă şi îşi revine cu greu după această pierdere. Radu a ieşit din casă după orele 17.00 în ziua de 7 aprilie 2009 şi nu s-a întors. L-au căutat timp de cinci zile. Apoi au aflat că e la Penitenciarul nr. 13 din Chişinău. Au încercat să-i transmită haine, merinde, dar angajaţii de acolo au refuzat să primească. Radu s-a întors după o perioadă de arest de zece zile acasă.
Potrivit părinţilor, întreg corpul era acoperit cu vânătăi. În săptămânile următoare, a început să piardă din greutate şi era tot mai abătut. A decedat subit, în casa bunicii sale din s. Corneşti, raionul Ungheni. „S-a aşezat pe un scaun şi acolo a murit. L-am dus la spitalul raional din Făleşti. Medicii de acolo ne-au întrebat: „Ce s-a întâmplat cu el că ambii plămâni îi sunt fărâmiţaţi?”, şi ne-au mai întrebat dacă pot să scrie că ar fi decedat din cauza tuberculozei. Aşa au şi scris, dar el nu a avut niciodată probleme cu plămânii, sau cu alte organe, era băiat sănătos”, a declarat tatăl lui Radu.
Torturat de poliţişti
Ruslan Goluţă ne spune că a făcut cunoştinţă cu Radu în seara zilei de 7 aprilie, în Piaţa Marii Adunări Naţionale. În jurul orei 23.30, se pregăteau să pornească spre casă, spre sectorul Botanica al capitalei. „La un moment dat s-a lăsat liniştea, persoanele care aveau feţele acoperite au dispărut. Apoi s-au auzit împuşcături. Am luat-o la fugă, în urma mea fugea o fată şi Radu. O persoană ne-a spus să tăiem calea pe lângă scările Guvernului dinspre str. Puşkin. Am crezut că vrea să ne ajute. Când am cotit, am simţit însă o lovitură în spate şi mi-am pierdut echilibrul, au început să ne lovească cu picioarele, fata ţipa cel mai tare. Apoi ne-au îmbarcat în microbuzul alb care apoi s-a întors lângă focul din PMAN”, îşi aminteşte Ruslan.
Potrivit mărturiilor sale, au fost duşi mai întâi la Comisariatul de Poliţie Centru. Aici au fost duşi într-un garaj, unde au fost bătuţi mai bine de o oră. Ulterior, au fost duşi în celulă. La 8 aprilie dimineaţa, au fost duşi la anchetator. Radu, spre deosebire de ceilalţi, s-a întors însângerat şi abia se mai ţinea pe picioare. „Eram vreo 25 – 30 de persoane în 8 m.p. El s-a ghemuit lângă perete şi şi-a tras gulerul hainei sub obraz, ne-a rugat doar să-i dăm puţină apă”, ne spune Ruslan. Pe 9 aprilie, au fost transportaţi la Comisariatul General de Poliţie. Au fost judecaţi chiar în incinta comisariatului. Procesul de judecată a durat câteva minute, judecătorul i-a întrebat doar numele. I-a sancţionat cu 20 de zile de arest administrativ.
Coridorul morţii.
„Ne-au băgat într-o celulă cu gratii. Radu nu vorbea nimic, am avut impresia că este o persoană foarte liniştită. Noaptea, am fost treziţi de zgomotele din coridor. Poliţiştii se aliniaseră în două rânduri. Se deschidea câte o uşă şi auzeam cum o voce da ordine: „Afară!”. Fiecare persoană reţinută trecea prin acest coridor. Eu am zis: „Probabil că aceştia au făcut ceva grav, dacă sunt bătuţi în aşa hal”. La un moment dat, s-a deschis şi uşa noastră şi am primit aceleşi ordin. Trebuia să fugim, altfel primeam mai multe lovituri. Mă îndoiesc că Radu a putut să fugă. El urma să treacă în urma mea. Eram loviţi cu pumnii şi picioarele.
După uşă, afară era un poliţist cu o bâtă, mi s-a părut că era din fier, şi lângă maşină un alt poliţist cu o bâtă similară. Lângă perete afară, zăceau două persoane care au trecut prin acest coridor”, îşi aminteşte Ruslan. Mai mult morţi decât vii tinerii au fost transportaţi la Penitenciarul nr. 13. „O persoană din pază s-a apropiat acolo de noi şi ne-a spus că regretă ceea ce s-a întâmplat. L-am rugat să ne dea câte o ţigară şi ne-a adus cinci cutii. Pe Radu l-am văzut abia peste o săptămână, în ziua când am fost eliberaţi. Era foarte palid, ne-am salutat doar”, ne mai spune Ruslan.
Fusese bucătar
Tatăl lui Radu Ciobanu a declarat pentru Jurnal TV că, după ce a revenit acasă, Radu a început să scrie nişte plângeri, dar nu le-a mai trimis. Potrivit lui Ion Guzun, coordonator de proiect în cadrul Institutului pentru Apărarea Drepturilor Omului (IDOM), IDOM va angaja un jurist care va oferi consultaţii familiei Ciobanu în legătură cu decesul fiului.
Radu Ciobanu a urmat cursuri de bucătar şi visa în viitorul apropiat să-şi întemeieze o familie. „Înainte de nenorocirea aceasta, s-a adresat la Agenţia de Ocupare a Forţei de Muncă care i-a dat trimitere la cursuri. Dorea să devină bucătar. Ştia să facă salate, răcituri, borş. Era singurul băiat în grupă, a venit acasă şi mi-a zis: „Mi-i incomod, acolo sunt atâtea fete frumoase…”, mai spune tatăl acestuia cu un surâs amar pe buze.
Svetlana Corobceanu
Tinerii care au fost alături de Radu în acele zile ne-au relatat că el a fost bătut prima oară deoarece a insistat să i se permită să dea un telefon acasă. A fost adus însângerat în celulă. S-a rezemat jos lângă perete, a cerut să i se dea apă şi, în zilele următoare, n-a mai scos niciun cuvânt. „Prin coridorul morţii, când poliţiştii te loveau din ambele părţi, trebuia să fugim spre uşa din faţă. Radu era în urma mea, mă îndoiesc că era în stare să fugă. L-am întâlnit abia peste o săptămână, când am fost eliberaţi din Penitenciarul nr. 13, era foarte palid şi tăcut”, ne spune Ruslan Goluţă, unul din tinerii care au stat în aceeaşi celulă cu Radu.
Moarte subită
În apartamentul familiei Ciobanu din Chişinău, arde zi şi noapte candela. Lucrurile din camera fiului stau neatinse. Gheorghe Ciobanu, tatăl băiatului, spune cu o voce scăzută că soţia parcă îl mai aşteaptă şi îşi revine cu greu după această pierdere. Radu a ieşit din casă după orele 17.00 în ziua de 7 aprilie 2009 şi nu s-a întors. L-au căutat timp de cinci zile. Apoi au aflat că e la Penitenciarul nr. 13 din Chişinău. Au încercat să-i transmită haine, merinde, dar angajaţii de acolo au refuzat să primească. Radu s-a întors după o perioadă de arest de zece zile acasă.
Potrivit părinţilor, întreg corpul era acoperit cu vânătăi. În săptămânile următoare, a început să piardă din greutate şi era tot mai abătut. A decedat subit, în casa bunicii sale din s. Corneşti, raionul Ungheni. „S-a aşezat pe un scaun şi acolo a murit. L-am dus la spitalul raional din Făleşti. Medicii de acolo ne-au întrebat: „Ce s-a întâmplat cu el că ambii plămâni îi sunt fărâmiţaţi?”, şi ne-au mai întrebat dacă pot să scrie că ar fi decedat din cauza tuberculozei. Aşa au şi scris, dar el nu a avut niciodată probleme cu plămânii, sau cu alte organe, era băiat sănătos”, a declarat tatăl lui Radu.
Torturat de poliţişti
Ruslan Goluţă ne spune că a făcut cunoştinţă cu Radu în seara zilei de 7 aprilie, în Piaţa Marii Adunări Naţionale. În jurul orei 23.30, se pregăteau să pornească spre casă, spre sectorul Botanica al capitalei. „La un moment dat s-a lăsat liniştea, persoanele care aveau feţele acoperite au dispărut. Apoi s-au auzit împuşcături. Am luat-o la fugă, în urma mea fugea o fată şi Radu. O persoană ne-a spus să tăiem calea pe lângă scările Guvernului dinspre str. Puşkin. Am crezut că vrea să ne ajute. Când am cotit, am simţit însă o lovitură în spate şi mi-am pierdut echilibrul, au început să ne lovească cu picioarele, fata ţipa cel mai tare. Apoi ne-au îmbarcat în microbuzul alb care apoi s-a întors lângă focul din PMAN”, îşi aminteşte Ruslan.
Potrivit mărturiilor sale, au fost duşi mai întâi la Comisariatul de Poliţie Centru. Aici au fost duşi într-un garaj, unde au fost bătuţi mai bine de o oră. Ulterior, au fost duşi în celulă. La 8 aprilie dimineaţa, au fost duşi la anchetator. Radu, spre deosebire de ceilalţi, s-a întors însângerat şi abia se mai ţinea pe picioare. „Eram vreo 25 – 30 de persoane în 8 m.p. El s-a ghemuit lângă perete şi şi-a tras gulerul hainei sub obraz, ne-a rugat doar să-i dăm puţină apă”, ne spune Ruslan. Pe 9 aprilie, au fost transportaţi la Comisariatul General de Poliţie. Au fost judecaţi chiar în incinta comisariatului. Procesul de judecată a durat câteva minute, judecătorul i-a întrebat doar numele. I-a sancţionat cu 20 de zile de arest administrativ.
Coridorul morţii.
„Ne-au băgat într-o celulă cu gratii. Radu nu vorbea nimic, am avut impresia că este o persoană foarte liniştită. Noaptea, am fost treziţi de zgomotele din coridor. Poliţiştii se aliniaseră în două rânduri. Se deschidea câte o uşă şi auzeam cum o voce da ordine: „Afară!”. Fiecare persoană reţinută trecea prin acest coridor. Eu am zis: „Probabil că aceştia au făcut ceva grav, dacă sunt bătuţi în aşa hal”. La un moment dat, s-a deschis şi uşa noastră şi am primit aceleşi ordin. Trebuia să fugim, altfel primeam mai multe lovituri. Mă îndoiesc că Radu a putut să fugă. El urma să treacă în urma mea. Eram loviţi cu pumnii şi picioarele.
După uşă, afară era un poliţist cu o bâtă, mi s-a părut că era din fier, şi lângă maşină un alt poliţist cu o bâtă similară. Lângă perete afară, zăceau două persoane care au trecut prin acest coridor”, îşi aminteşte Ruslan. Mai mult morţi decât vii tinerii au fost transportaţi la Penitenciarul nr. 13. „O persoană din pază s-a apropiat acolo de noi şi ne-a spus că regretă ceea ce s-a întâmplat. L-am rugat să ne dea câte o ţigară şi ne-a adus cinci cutii. Pe Radu l-am văzut abia peste o săptămână, în ziua când am fost eliberaţi. Era foarte palid, ne-am salutat doar”, ne mai spune Ruslan.
Fusese bucătar
Tatăl lui Radu Ciobanu a declarat pentru Jurnal TV că, după ce a revenit acasă, Radu a început să scrie nişte plângeri, dar nu le-a mai trimis. Potrivit lui Ion Guzun, coordonator de proiect în cadrul Institutului pentru Apărarea Drepturilor Omului (IDOM), IDOM va angaja un jurist care va oferi consultaţii familiei Ciobanu în legătură cu decesul fiului.
Radu Ciobanu a urmat cursuri de bucătar şi visa în viitorul apropiat să-şi întemeieze o familie. „Înainte de nenorocirea aceasta, s-a adresat la Agenţia de Ocupare a Forţei de Muncă care i-a dat trimitere la cursuri. Dorea să devină bucătar. Ştia să facă salate, răcituri, borş. Era singurul băiat în grupă, a venit acasă şi mi-a zis: „Mi-i incomod, acolo sunt atâtea fete frumoase…”, mai spune tatăl acestuia cu un surâs amar pe buze.
Svetlana Corobceanu
Iscriviti a:
Post (Atom)
