Dar cum se vede 7 aprilie din Cimișlia?

Este oare cifra 7 una magică în plan istoric? Ruşii, dar și mulți moldoveni „de nevoie”, au sărbătorit ziua de 7 noiembrie decenii întregi, deşi acea zi neagră a dat startul unor crime sângeroase împotriva multor popoare. Noi, avem de doi ani 7 aprilie. Unii încearcă să facă din aceasta o zi naţională, deși este învăluită de mister. Mai există multe semne de întrebare legate de acele evenimente. În ziua de 7 aprilie au existat fărădelegi, dar nimeni nu a fost tras la răspundere până azi pentru uciderea şi maltratarea tinerilor, precum multă lume ştie că există corupţie la cel mai înalt nivel.

Şi de o parte şi de alta a baricadei, evenimentele din 7 aprilie au fost calificate drept tentativă de lovitură de stat. În ultimele decenii tot mai des suntem martorii cum se produc în alte state lovituri de stat cu preluarea puterii prin forţă. Nici pomină de aşa ceva la 7 aprilie 2009. Cert este însă faptul că comuniştii au speculat şi au profitat de revolta tinerilor, deturnând-o în direcţia dorită de ei, infiltrând elemente criminale în rândurile protestatarilor, infractori care au distrus şi incendiat Parlamentul şi Preşedinţia, scrie Vladimir Javgureanu într-un editorial publicat în Gazeta de Sud, editată la Cimișlia.

Este de mirare că nu a fost tras la răspundere nici unul dintre cei care dirijau devastarea clădirilor, deşi au fost filmaţi de multe camere de luat vederi. În schimb, au fost arestaţi liceeni, studenţi, tineri veniţi din raioane care au protestat paşnic.

Mai dureros este însă faptul că mulţi dintre cei care sunt responsabili de încălcarea drepturilor omului stau acum în fotolii calde în Parlament şi se joacă de-a opoziţia, apărând chipurile interesele pensionarilor, pe care îi folosesc numai în campanii electorale.
Justiţia noastră nu este în stare, de doi ani, să demonstreze că cei care s-au aflat la guvernare timp de opt ani, sunt responsabili de ceea ce s-a întâmplat. Doar ştie toată lumea că nimic nu se făcea fără ştirea lui Voronin, lucru recunoscut şi de el în cadrul unei emisiuni televizate. Iar acum, din cauza lor, batem pasul pe loc de doi ani, ne zbatem într-o criză politică şi constituţională. Şi asta de aceea că nu s-a pus accentul cuvenit la timp şi nu a fost tras la răspundere nimeni nici pentru crimele din 7 aprilie, nici pentru fărădelegile comise timp de opt ani.

Oare părinţii copiilor maltrataţi nu visează să-i vadă pe Voronin şi gaşca sa după gratii pentru câtă durere şi umilinţă au provocat acestui popor?

Numai moldovenii pot face o revoluţie şi să-i lase în libertate pe cei din vechiul regim, cărora chipurile încă nu li s-a dovedit vinovăţia. Cât oare încă o să mai jertfim tineretul nostru pentru o gaşcă de comunişti, care nicidecum nu pot înţelege că tinerii de astăzi nu mai suportă minciuna şi batjocura, mai ales că pentru omucidere nu există termen de prescripţie?

Părerea mea este că, totuşi, s-a produs o revoluţie, au fost şi victime. S-a produs o schimbare şi în mentalitatea oamenilor. Acum, nici pensionarii nu mai gândesc precum gândeau înainte de 7 aprilie. Poate că e cazul să fie sau o zi de doliu, sau una de victorie asupra ultimului regim comunist din Europa, în memoria celor sacrificaţi pe altarul libertăţii.

Autor: Vladimir Javgureanu
Sursa: gazetadesud.md

------------------------------------------------

Nu văd. Nu aud. Nu votez.

Sursa imagine: nutolera.com

Pentru majoritatea persoanelor accesul la informație electorală este un lucru obișnuit, pe alocuri chiar agasator. Însă o anumită categorie de persoane este privată de acest drept. Vorbesc de nevăzători și surzi, pe lângă care alegerile trec fără o oarecare implicare. Ignorați și detașați de alegeri, ei decid pur și simplu să nu participe la vot. Presupun că îmi veți zice că nu este asta cea mai mare problemă a lor, dar nu e motiv ca să nu se facă nimic în acest sens.
Nu am văzut buletine informative speciale, editate în Braille, și presupun că nici nu voi vedea în curând. Cheltuielile pentru afișele electorale lipite pe stâlpi și copaci sunt mult mai mari decât a publicării unui anumit număr de pliante pentru nevăzători. Fie din neglijență, fie din lipsă de idei, partidele politice nu au nici o legătură directă cu această categorie de oameni.
Televiziunile nu se mai obosesc să facă interpretare gestică a dezbaterilor sau a buletinelor de știri. Îmi aduc aminte că a existat așa ceva la televiziunea publică națională, dar acum nu știu dacă se mai practică.

Art. 54 (1) al Codului Electoral stipulează că alegătorul care nu este în stare să completeze buletinul de vot are dreptul să invite în cabină o altă persoană. Drept urmare, persoanele cu dizabilităţi de vedere votează cu ajutorul însoţitorilor. Dar în ce măsura această stipulare garantează faptul că votul persoanei nevăzătoare va fi acordat partidului/candidatului ales de dânsul? Și nici vorbă de respectarea dreptului la vot secret.
Având un acces limitat la informație electorală, persoanele cu deficiențe de auz și văz sunt mult mai ușor de manipulat prin intermediul asistenților sociali, angajatori sau conducători ai asociațiilor din care fac parte.
Cercetătorii americani au menționat că persoanele cu deficiențe de auz sau văz au tendința de a susține doctrine liberale (conform unor statistici efectuate de ei și desigur se subânțelege că e vorba de cetățeni americani). Interesant cum ar arăta așa cercetări în Moldova, dar interesul pentru surzi și muți e atât de mic încât nici măcar nu suntem siguri câte astfel de persoane avem.

La alegerile parlamentare din 2010, persoanele nevăzătoare au avut ocazia să intre singure în cabina de vot datorită unui proiect-pilot implementat de reprezentanţa Asociaţiei „Hilfswerk Austria” în Moldova şi Centrul Euroregional pentru Democraţie din Timişoara. Dar acest lucru nu este suficient, o ulterioară dezvoltare a proiectului este absolut necesară.
Probabil având acces deplin la informație electorală și asigurarea votului secret pentru aceste persoane, nu le va rezolva problemele cotidiene. Însă într-o societate care pretinde a fi democrată și cu aspirații de aderare la uniunea europeană, drepturile acestei categorii de oameni nu pot fi neglijate.

Într-un final, fiecare vot merită efort.

Autor: Incult Politic
Sursa: incultpolitic.blogspot.com