A murit după ce a trecut prin coridorul morţii.
Radu Ciobanu, un tânăr în vârstă de 31 de ani, a decedat la câteva săptămâni după ce a trecut prin coridorul morţii din Comisariatul general de poliţie (CGP) în timpul evenimentelor din aprilie 2009 Radu Ciobanu, un tânăr în vârstă de 31 de ani, a decedat la câteva săptămâni după ce a trecut prin coridorul morţii din Comisariatul general de poliţie (CGP) în timpul evenimentelor din aprilie 2009. Părinţii acestuia consideră că fiul lor a decedat din cauza bătăilor la care a fost supus, mai întâi la Comisariatul de Poliţie Centru, iar a doua zi – la Comisariatul General de Poliţie.
Tinerii care au fost alături de Radu în acele zile ne-au relatat că el a fost bătut prima oară deoarece a insistat să i se permită să dea un telefon acasă. A fost adus însângerat în celulă. S-a rezemat jos lângă perete, a cerut să i se dea apă şi, în zilele următoare, n-a mai scos niciun cuvânt. „Prin coridorul morţii, când poliţiştii te loveau din ambele părţi, trebuia să fugim spre uşa din faţă. Radu era în urma mea, mă îndoiesc că era în stare să fugă. L-am întâlnit abia peste o săptămână, când am fost eliberaţi din Penitenciarul nr. 13, era foarte palid şi tăcut”, ne spune Ruslan Goluţă, unul din tinerii care au stat în aceeaşi celulă cu Radu.
Moarte subită
În apartamentul familiei Ciobanu din Chişinău, arde zi şi noapte candela. Lucrurile din camera fiului stau neatinse. Gheorghe Ciobanu, tatăl băiatului, spune cu o voce scăzută că soţia parcă îl mai aşteaptă şi îşi revine cu greu după această pierdere. Radu a ieşit din casă după orele 17.00 în ziua de 7 aprilie 2009 şi nu s-a întors. L-au căutat timp de cinci zile. Apoi au aflat că e la Penitenciarul nr. 13 din Chişinău. Au încercat să-i transmită haine, merinde, dar angajaţii de acolo au refuzat să primească. Radu s-a întors după o perioadă de arest de zece zile acasă.
Potrivit părinţilor, întreg corpul era acoperit cu vânătăi. În săptămânile următoare, a început să piardă din greutate şi era tot mai abătut. A decedat subit, în casa bunicii sale din s. Corneşti, raionul Ungheni. „S-a aşezat pe un scaun şi acolo a murit. L-am dus la spitalul raional din Făleşti. Medicii de acolo ne-au întrebat: „Ce s-a întâmplat cu el că ambii plămâni îi sunt fărâmiţaţi?”, şi ne-au mai întrebat dacă pot să scrie că ar fi decedat din cauza tuberculozei. Aşa au şi scris, dar el nu a avut niciodată probleme cu plămânii, sau cu alte organe, era băiat sănătos”, a declarat tatăl lui Radu.
Torturat de poliţişti
Ruslan Goluţă ne spune că a făcut cunoştinţă cu Radu în seara zilei de 7 aprilie, în Piaţa Marii Adunări Naţionale. În jurul orei 23.30, se pregăteau să pornească spre casă, spre sectorul Botanica al capitalei. „La un moment dat s-a lăsat liniştea, persoanele care aveau feţele acoperite au dispărut. Apoi s-au auzit împuşcături. Am luat-o la fugă, în urma mea fugea o fată şi Radu. O persoană ne-a spus să tăiem calea pe lângă scările Guvernului dinspre str. Puşkin. Am crezut că vrea să ne ajute. Când am cotit, am simţit însă o lovitură în spate şi mi-am pierdut echilibrul, au început să ne lovească cu picioarele, fata ţipa cel mai tare. Apoi ne-au îmbarcat în microbuzul alb care apoi s-a întors lângă focul din PMAN”, îşi aminteşte Ruslan.
Potrivit mărturiilor sale, au fost duşi mai întâi la Comisariatul de Poliţie Centru. Aici au fost duşi într-un garaj, unde au fost bătuţi mai bine de o oră. Ulterior, au fost duşi în celulă. La 8 aprilie dimineaţa, au fost duşi la anchetator. Radu, spre deosebire de ceilalţi, s-a întors însângerat şi abia se mai ţinea pe picioare. „Eram vreo 25 – 30 de persoane în 8 m.p. El s-a ghemuit lângă perete şi şi-a tras gulerul hainei sub obraz, ne-a rugat doar să-i dăm puţină apă”, ne spune Ruslan. Pe 9 aprilie, au fost transportaţi la Comisariatul General de Poliţie. Au fost judecaţi chiar în incinta comisariatului. Procesul de judecată a durat câteva minute, judecătorul i-a întrebat doar numele. I-a sancţionat cu 20 de zile de arest administrativ.
Coridorul morţii.
„Ne-au băgat într-o celulă cu gratii. Radu nu vorbea nimic, am avut impresia că este o persoană foarte liniştită. Noaptea, am fost treziţi de zgomotele din coridor. Poliţiştii se aliniaseră în două rânduri. Se deschidea câte o uşă şi auzeam cum o voce da ordine: „Afară!”. Fiecare persoană reţinută trecea prin acest coridor. Eu am zis: „Probabil că aceştia au făcut ceva grav, dacă sunt bătuţi în aşa hal”. La un moment dat, s-a deschis şi uşa noastră şi am primit aceleşi ordin. Trebuia să fugim, altfel primeam mai multe lovituri. Mă îndoiesc că Radu a putut să fugă. El urma să treacă în urma mea. Eram loviţi cu pumnii şi picioarele.
După uşă, afară era un poliţist cu o bâtă, mi s-a părut că era din fier, şi lângă maşină un alt poliţist cu o bâtă similară. Lângă perete afară, zăceau două persoane care au trecut prin acest coridor”, îşi aminteşte Ruslan. Mai mult morţi decât vii tinerii au fost transportaţi la Penitenciarul nr. 13. „O persoană din pază s-a apropiat acolo de noi şi ne-a spus că regretă ceea ce s-a întâmplat. L-am rugat să ne dea câte o ţigară şi ne-a adus cinci cutii. Pe Radu l-am văzut abia peste o săptămână, în ziua când am fost eliberaţi. Era foarte palid, ne-am salutat doar”, ne mai spune Ruslan.
Fusese bucătar
Tatăl lui Radu Ciobanu a declarat pentru Jurnal TV că, după ce a revenit acasă, Radu a început să scrie nişte plângeri, dar nu le-a mai trimis. Potrivit lui Ion Guzun, coordonator de proiect în cadrul Institutului pentru Apărarea Drepturilor Omului (IDOM), IDOM va angaja un jurist care va oferi consultaţii familiei Ciobanu în legătură cu decesul fiului.
Radu Ciobanu a urmat cursuri de bucătar şi visa în viitorul apropiat să-şi întemeieze o familie. „Înainte de nenorocirea aceasta, s-a adresat la Agenţia de Ocupare a Forţei de Muncă care i-a dat trimitere la cursuri. Dorea să devină bucătar. Ştia să facă salate, răcituri, borş. Era singurul băiat în grupă, a venit acasă şi mi-a zis: „Mi-i incomod, acolo sunt atâtea fete frumoase…”, mai spune tatăl acestuia cu un surâs amar pe buze.
Svetlana Corobceanu
Tinerii care au fost alături de Radu în acele zile ne-au relatat că el a fost bătut prima oară deoarece a insistat să i se permită să dea un telefon acasă. A fost adus însângerat în celulă. S-a rezemat jos lângă perete, a cerut să i se dea apă şi, în zilele următoare, n-a mai scos niciun cuvânt. „Prin coridorul morţii, când poliţiştii te loveau din ambele părţi, trebuia să fugim spre uşa din faţă. Radu era în urma mea, mă îndoiesc că era în stare să fugă. L-am întâlnit abia peste o săptămână, când am fost eliberaţi din Penitenciarul nr. 13, era foarte palid şi tăcut”, ne spune Ruslan Goluţă, unul din tinerii care au stat în aceeaşi celulă cu Radu.
Moarte subită
În apartamentul familiei Ciobanu din Chişinău, arde zi şi noapte candela. Lucrurile din camera fiului stau neatinse. Gheorghe Ciobanu, tatăl băiatului, spune cu o voce scăzută că soţia parcă îl mai aşteaptă şi îşi revine cu greu după această pierdere. Radu a ieşit din casă după orele 17.00 în ziua de 7 aprilie 2009 şi nu s-a întors. L-au căutat timp de cinci zile. Apoi au aflat că e la Penitenciarul nr. 13 din Chişinău. Au încercat să-i transmită haine, merinde, dar angajaţii de acolo au refuzat să primească. Radu s-a întors după o perioadă de arest de zece zile acasă.
Potrivit părinţilor, întreg corpul era acoperit cu vânătăi. În săptămânile următoare, a început să piardă din greutate şi era tot mai abătut. A decedat subit, în casa bunicii sale din s. Corneşti, raionul Ungheni. „S-a aşezat pe un scaun şi acolo a murit. L-am dus la spitalul raional din Făleşti. Medicii de acolo ne-au întrebat: „Ce s-a întâmplat cu el că ambii plămâni îi sunt fărâmiţaţi?”, şi ne-au mai întrebat dacă pot să scrie că ar fi decedat din cauza tuberculozei. Aşa au şi scris, dar el nu a avut niciodată probleme cu plămânii, sau cu alte organe, era băiat sănătos”, a declarat tatăl lui Radu.
Torturat de poliţişti
Ruslan Goluţă ne spune că a făcut cunoştinţă cu Radu în seara zilei de 7 aprilie, în Piaţa Marii Adunări Naţionale. În jurul orei 23.30, se pregăteau să pornească spre casă, spre sectorul Botanica al capitalei. „La un moment dat s-a lăsat liniştea, persoanele care aveau feţele acoperite au dispărut. Apoi s-au auzit împuşcături. Am luat-o la fugă, în urma mea fugea o fată şi Radu. O persoană ne-a spus să tăiem calea pe lângă scările Guvernului dinspre str. Puşkin. Am crezut că vrea să ne ajute. Când am cotit, am simţit însă o lovitură în spate şi mi-am pierdut echilibrul, au început să ne lovească cu picioarele, fata ţipa cel mai tare. Apoi ne-au îmbarcat în microbuzul alb care apoi s-a întors lângă focul din PMAN”, îşi aminteşte Ruslan.
Potrivit mărturiilor sale, au fost duşi mai întâi la Comisariatul de Poliţie Centru. Aici au fost duşi într-un garaj, unde au fost bătuţi mai bine de o oră. Ulterior, au fost duşi în celulă. La 8 aprilie dimineaţa, au fost duşi la anchetator. Radu, spre deosebire de ceilalţi, s-a întors însângerat şi abia se mai ţinea pe picioare. „Eram vreo 25 – 30 de persoane în 8 m.p. El s-a ghemuit lângă perete şi şi-a tras gulerul hainei sub obraz, ne-a rugat doar să-i dăm puţină apă”, ne spune Ruslan. Pe 9 aprilie, au fost transportaţi la Comisariatul General de Poliţie. Au fost judecaţi chiar în incinta comisariatului. Procesul de judecată a durat câteva minute, judecătorul i-a întrebat doar numele. I-a sancţionat cu 20 de zile de arest administrativ.
Coridorul morţii.
„Ne-au băgat într-o celulă cu gratii. Radu nu vorbea nimic, am avut impresia că este o persoană foarte liniştită. Noaptea, am fost treziţi de zgomotele din coridor. Poliţiştii se aliniaseră în două rânduri. Se deschidea câte o uşă şi auzeam cum o voce da ordine: „Afară!”. Fiecare persoană reţinută trecea prin acest coridor. Eu am zis: „Probabil că aceştia au făcut ceva grav, dacă sunt bătuţi în aşa hal”. La un moment dat, s-a deschis şi uşa noastră şi am primit aceleşi ordin. Trebuia să fugim, altfel primeam mai multe lovituri. Mă îndoiesc că Radu a putut să fugă. El urma să treacă în urma mea. Eram loviţi cu pumnii şi picioarele.
După uşă, afară era un poliţist cu o bâtă, mi s-a părut că era din fier, şi lângă maşină un alt poliţist cu o bâtă similară. Lângă perete afară, zăceau două persoane care au trecut prin acest coridor”, îşi aminteşte Ruslan. Mai mult morţi decât vii tinerii au fost transportaţi la Penitenciarul nr. 13. „O persoană din pază s-a apropiat acolo de noi şi ne-a spus că regretă ceea ce s-a întâmplat. L-am rugat să ne dea câte o ţigară şi ne-a adus cinci cutii. Pe Radu l-am văzut abia peste o săptămână, în ziua când am fost eliberaţi. Era foarte palid, ne-am salutat doar”, ne mai spune Ruslan.
Fusese bucătar
Tatăl lui Radu Ciobanu a declarat pentru Jurnal TV că, după ce a revenit acasă, Radu a început să scrie nişte plângeri, dar nu le-a mai trimis. Potrivit lui Ion Guzun, coordonator de proiect în cadrul Institutului pentru Apărarea Drepturilor Omului (IDOM), IDOM va angaja un jurist care va oferi consultaţii familiei Ciobanu în legătură cu decesul fiului.
Radu Ciobanu a urmat cursuri de bucătar şi visa în viitorul apropiat să-şi întemeieze o familie. „Înainte de nenorocirea aceasta, s-a adresat la Agenţia de Ocupare a Forţei de Muncă care i-a dat trimitere la cursuri. Dorea să devină bucătar. Ştia să facă salate, răcituri, borş. Era singurul băiat în grupă, a venit acasă şi mi-a zis: „Mi-i incomod, acolo sunt atâtea fete frumoase…”, mai spune tatăl acestuia cu un surâs amar pe buze.
Svetlana Corobceanu
Nessun commento:
Posta un commento