Activitatea de lobby drept practică și element indispensabil procesului decizional în Republica Moldova.

Fals sau adevărat? Este o aserțiune care generează atît argumente pro cît și contra. Fără îndoială elemente și activități de lobby persistă și se manifestă în cadrul procesului decizional din Republica Moldova, cu o frecvență impunătoare sau deloc de neglijat. Interpretările apar doar atunci cînd încercăm să înțelegem și detaliem caracterul acestor activități (1).

Apare atunci o întrebare sau dilemă absolut firească: de ce cunoaştem atît de puţine despre fenomenul de lobby, în pofida faptului că este o practică extrem de răspîndită?
La o simplă și elementară cercetare în mass media și portalurile de știri din Republica Moldova, vom constata un singur lucru care ne confirmă perpetuarea opacității acestor activități. Care ar fi motivul? Cu siguranță putem intui și specula nenumărate, nu ne vom ocupa de aceasta însă în acest articol. Ideea fundamentală aici este aceea de a vedea relevanța acestei practici în contextul decizional și politic din Republica Moldova, este cu adevărat lobby-ul o necesitate, sau acesta poate fi înlocuit cu alte mecanisme birocratice mai firești și cunoscute?
Bazîndu-ne pe un set de observații empirice asupra percepției generale despre practicile și activitățile de lobby, constatăm atribuirea unui caracter ușor denaturat acestei noțiuni. Închegînd în cuvinte aceste percepții și interpretări denaturate, despre care am vorbit ceva mai sus, o activitate de lobby ar fi: promovarea unui interes, grupuri de interes, influențare, manipulare, corupție, trafic de influență....... Șirul acestor analogii poate fi continuat, ideea principală însă constă în faptul că în mod automat, orice discuție despre lobby generează scepticism, o ușoară reticență și, în cel mai bun caz un zîmbet bănuitor.
Ca agent al stabilirii unor legături între societatea civilă, sectorul privat și cel guvernamental, ca agent major de informare și consultare a instituțiilor guvernamentale, lobby-ul preia rolul unui mesager cu funcția de a asigura un echilibru pertinent la nivelul societății și poziționării acesteia în ansamblul Concertului Globalizării (2).

Cam aceasta ar fi interpretarea activității de lobby, în viziunea noastră. Cert este că pînă astăzi discuții antagoniste asupra definiției de lobby în mediul academic la nivel mondial continuă, neexistînd deocamdată o noțiune unanim și universal acceptată. Aceasta diferă de la un sistem politic la altul. Prin urmare, și în cazul nostru, activitatea de lobby trebuie adaptată și asimilată rigorilor specifice (culturale, tradiționale, etice) ale sistemului și contextului politic din Republica Moldova.

Situația actuală
După cum am mai spus, astăzi în Republica Moldova exercităm activități de lobby cu o frecvență semnificativă, încît să atragă atenția opiniei publice, societății civile și factorilor de decizie (3). Cum se desfășoară, însă, acestea în practică?
Conform unor opinii academice, activitatea de lobby se ramifică, evoluează și prosperă acolo unde factorii de decizie, și anume activitatea și longevitatea politică a acestora, depinde în mod direct de votul public, de preferințele electoratului. Atunci cînd un potențial candidat la o funcție publică (fie ea de deputat, primar etc.) trebuie să justifice și să caute suportul platformei sale din partea electoratului, acesta va fi totodată mai deschis și colaborării cu lobby-iștii, care în spiritul definiției de mai sus, sunt niște mesageri între societatea civilă, medii de afaceri, companii, grupuri de interese pe de-o parte și, instituțiile publice, factorii de decizie de cealaltă (4). Ori, examinînd din această perspectivă diverse sisteme politice ne vom putea da seama de natura, intensitatea și perspectiva unei activități de lobby.
Pînă astăzi în Republica Moldova, subiectul/tematica lobby-ului nu a constituit un punct fierbinde de dezbateri în rîndul factorilor de decizie. Iar acest lucru îl putem explica prin caracterul actului decizional și anume, faptul că însăși politicienii (unii dintre ei mai bine spus) reprezintă și desfășoară activitățile pe care în mod normal ar trebui exercitate de un segment separat de actori, loby-iștii. Ori, în cazul în care anumite interese, voci ale sectorului privat își găsesc răsunetul și ținta prin metode directe de acces către factorii de decizie, apariția sau discutarea despre necesitatea unor terți sau intermediari care să se implice în acest proces de comunicare, pare a fi inutilă. Inutilă pentru una dintre părțile interesate, dar necesară pentru cealaltă parte (societatea civilă, întreprinderile mici și mijlocii, cei ce nu au capacitățile de a produce impact direct și semnificativ asupra procesului decizional).
Este de remarcat în acest sens, cazul celor trei europarlamentari care au acceptat practicarea unor activități de lobby în schimbul unor remunerații (5). În asemenea cazuri cu siguranță nu mai putem vorbi despre activități de lobby. Este un caz absolut cert de trafic de influență (6). Această catalogare însă este posibilă doar în cazul în care există anumite reguli și principii deontologice acceptate. Deși la nivelul Uniunii Europene nu există o reglementare specifică a activității de lobby, avem implementate totuși niște registre publice ale lobby-iștilor care caută acces în cadrul instituțiilor guvernamentale, de asemenea avem și un sistem destul de puternic de autoreglementare. Ceea ce nu este și cazul Republicii Moldova.
Încercări de a reglementa sub o formă sau alta (fără succes) activitatea de lobby în Republica Moldova au existat, două la număr. Astăzi asemenea inițiative nu constituie o prioritate pentru factorii de decizie, iar opiniile asupra necesității unei astfel de reglementări sunt împărțite (7).
Argumente cheie:
-Există deja un set de acte normative și/sau legislative, care ar acoperi inclusiv activitatea de lobby. Acestea trebuiesc doar implementate;
Prin elaborarea unei reglementări (legi) specifice asupra activității de lobby, se vor legaliza practici negative, cum ar fi acelea de trafic de influență și promovare a unor interese meschine;
-Este prea devreme să vorbim despre reglementarea lobby-ului în Republica Moldova;
-Nu avem activități de lobby în Republica Moldova.
Contraargumente (ale autorului):
-Activitatea de lobby este una destul de sensibilă, specifică și delicată. Prin urmare, în vederea asigurării bunei practici a lobby-ului și obținerii beneficiilor reale din practicarea acestuia pentru toate părțile interesate, o reglementare indirectă nu este suficientă;
-Rolul elaborării unei legi specifice, va fi în primul rînd acela de a specifica în mod tranșant ce este o activitate de lobby (definiția), caracteristicile unui lobby sănătos (care pot fi exact modalitățile de exercitare a lobby-ului), ce nu poate constitui activități de lobby sub nici o formă și sancțiunile în caz de încălcări ale prevederilor. Ori, legalizarea unor practici ascunse prin legiferare poate fi posibilă fie prin înserarea unor lacune cu rea intenție, fie datorită lipsei de capacități ale autorităților responsabile (care urmează a fi identificate);
-Odată ce activități de lobby se exercită, argumentul că este devreme pentru a fi reglementate nu prea își găsește relevanța. Informarea societății civile despre caracterul adevărat al lobby-ului, se poate desfășura și concomitent cu reglementarea acestei practici;
.....Avem activități de lobby în Republica Moldova.....
Perspective

Cu riscul de a ne repeta, activitățile de lobby se pot manifesta sub diverse forme, acestea depinzînd în mod direct de caracteristicile sistemului politic în cadrul căruia se exercită lobby-ul. Prin urmare, acestea trebuiesc adaptate și aduse în conformitate cu cerințele locale ale sistemului de luare a deciziilor (în cazul nostru al Republicii Moldova).
Bineînțeles că nu vom putea imita practicile lobby-ului exercitate la Washington sau Bruxell, dar prin acceptarea și studierea cu precauție a acestora, vom ști să le aplicăm contextului național. Astfel, din observațiile practice, putem constata că un început destul de fructuos a fost stabilit prin manifestarea activităților de lobby extern (8). Lobby-ul extern constînd în exercitarea unei influențe indirecte, cu ajutorul societății civile, prin sensibilizarea opiniei publice asupra unui subiect de interes general. În acest context, putem menționa următoarele cazuri:
-Legea nr. 26-XVI din 22 februarie 2008 privind întrunirile, adoptată drept iniţiativă a societăţii civile, reprezentată de organizaţiile: PromoLex, CREDO, Amnesty Intenational, Institutul pentru Drepturile Omului (IDOM);
-Crearea Mecanismului Naţional de Prevenire a Torturii - CREDO, Amnesty Intenational, Institutul pentru Drepturile Omului (IDOM);
-Legea voluntariatului Nr. 121 din 18 iunie 2010 - Centrul Tineri si Liberi, CREDO, CONTACT, etc.;
-Crearea Agenţiei de Plăţi în Agricultură - Uniagroprotect, IDIS „Viitorul” etc.;
-Mecanismul naţional de asistenţă juridică garantată de stat - SOROS, etc.;
-Legislaţia cu privire la organizaţiile necomerciale.
Cunoaștem de asemenea conlucrarea anevoioasă și lacunară între Autoritățile Aministrației Publice Centrale (AAPC) și Administrația Publică Locală (APL) din Republica Moldova. Acesta ar putea constitui un alt moment unde, exercitarea unor activități de lobby constructiv ar putea aduce îmbunătățiri semnificative ale procesului de luare a deciziilor.
În aceeași ordine de idei, este sesizată de un șir de actori ineficiența sindicatelor, în vederea realizării obiectivelor și intereselor celor pe care îi reprezintă. Factorii ce determină această stare de fapt sunt diverși, inclusiv: capacități administrative scăzute, politizarea excesivă a structurilor sindicale, lacune la capitolul capacități instituționale etc. În contextul faptului că, activitatea de lobby constituie un mecanism tehnic, ușor adaptabil ce poate răspunde la necesități specifice, o dezvoltare a unui parteneriat de lobby la această etapă ar putea servi drept o soluție pentru depășirea lacunelor existente, nu înainte însă de realizarea completă a procesului de depolitizare.
Nu în ultimul rînd, trebuie să ținem cont și de capacitățile de a exercita activități de lobby la nivel internațional. Ori, astăzi Republica Moldova nu face acest lucru și nici nu are capacitățile necesare de a-l face. Bruxell-ul este a doua capitală a lobby-ului din lume, cedînd doar Washingtonului, cu aproximativ 15,000 de lobby-iști (dintre care aproximativ 5,000 sunt acreditați pe lîngă Parlamentul European). La momentul de față putem vorbi deja despre o tradiție fundamentată și înrădăcinată a acestei profesii la nivelul instituțiilor europene. În contextul tendinței și orientării Republicii Moldova spre integrarea europeană, nu va fi suficient doar să pomenim vag termenul de lobby în discuţii superficiale, nici măcar să-l practicăm pur şi simplu, ci va trebui să ştim deja să o facem în spiritul european, care este sofisticat, detaliat şi pe alocuri foarte delicat.
Dacă lucrurile vor continua de o manieră asemănătoare, fără a cunoaște tradițiile, practicile, dedesubturile și specificul modalităților de lucru de pe holurile (lobbies) instituțiilor europene, va apărea la un moment dat riscul iminent de a ne lovi de zidul birocratic al acestor organisme, care nu este unul deloc de neglijat. Mai mult, prin acceptarea, învățarea și practicarea acestei activități, am putea aduce un plus de valoare însăși la procesul de integrare per ansamblu. Prin dezvoltarea unui mecanism profesionist și competent de lobby la nivel european, începînd cu etapa la care suntem acum, vom putea intra în acel flux de politici europene, rețele de asociații, grupuri de lucru etc., mișcînd astfel nu doar interesul de suprafață al factorilor de decizie, dar și elementele tehnice de negocieri dezagregate pe domenii specifice.
Cuvînt de încheiere............

Lobby-ul este o practică care, de multe ori ridică numeroase semne de întrebare, discuții aprinse și controversate, acest lucru datorîndu-se elementelor și aspectelor delicate pe care le implică. Trebuie luate în calcul însă și beneficiile pe care le poate aduce, care nu sunt deloc de neglijat. Prin cîntărirea acestora din urmă, prin stabilirea unor reguli corecte, echitabile și imparțiale de joc, vom reuși să instituim un mecanism corect de lobby care, prin definiție, constituie un ingredient indispensabil al Democrației (9).

1 Pavel Troșin, “Perspectiva reglementării activităţii de lobby în Republica Moldova”, suport IDIS “Viitorul”, 2011, valabil la adresa web http://www.viitorul.org/public/3252/ro/POLITICI_PUBLICE_3%20Lobby.pdf, accesat în aprilie 2011.
2 http://globallobby.wordpress.com/
3 Articol – “Lobby versus trafic de influență”, Radio Europa Liberă, 1 aprilie 2011, valabil la adresa web http://www.europalibera.org/content/article/3544325.html, accesat în aprilie 2011.
4 Irina Michalowitz, “Service bureaux of decision-makers or successful spin-doctors: Assessing interest group influence in the EU and the US”, Institute for Advanced Studies, Viena, Austria, valabil la adresa web http://aei.pitt.edu/4137/1/EUSA05_Michalowitz.pdf, accesat în aprilie 2011.
5 Articol - Lobby-istii, despre cazul Severin: E o incalcare a codului nostru de etica, Wall-Street Romania, valabil la adresa web http://www.wall-street.ro/articol/Marketing-PR/101210/Lobby-istii-despre-cazul-Severin-E-o-incalcare-a-codului-nostru-de-etica.html, accesat în aprilie 2011.
6 Conform Art. 326. Traficul de influență, Codului Penal al Republicii Moldova Nr. 985 din 18 aprilie 2002, acesta constituie - Primirea sau extorcarea de bani, titluri de valoare, alte bunuri sau avantaje patrimoniale, acceptarea de servicii, bunuri sau avantaje, personal sau prin mijlocitor, pentru sine sau pentru o altă persoană, săvîrşite intenţionat de către o persoană care are influenţă sau care susţine că are influenţă asupra unui funcţionar, în scopul de a-l face să îndeplinească ori să nu îndeplinească acţiuni ce intră în obligaţiile lui de serviciu, indiferent dacă asemenea acţiuni au fost sau nu săvîrşite.
7 Articol – “Lobby versus trafic de influență”, Radio Europa Liberă, 1 aprilie 2011, valabil la adresa web http://www.europalibera.org/content/article/3544325.html, accesat în aprilie 2011.
8 http://en.wikipedia.org/wiki/Grassroots_lobbying
9 R. VAN SCHENDELEN, „Machiavelli in Brussels: the Art of Lobbying the EU”, Amsterdam University Press, Amsterdam, 2002, p. 100.

Autor: Pavel TROȘIN, Expert politici publice (lobby & advocacy)
Sursa: hotnews.md