Federalizare, dar nu în baza „Memorandumului Kozak”

Chişinăul a învins în disputa diplomatică cu Moscova. Diplomaţia rusă a difuzat o declaraţie în care recunoaşte indirect gafa de vineri a ambasadorului rus din Chişinău şi reconfirmă că „Rusia recunoaşte integritatea teritorială şi suveranitatea Republicii Moldova, cu respectarea statutului de neutralitate”.
Marea provocare căreia diplomaţia moldovenească va trebui să-i facă faţă urmează pe 21 iunie la Moscova. Atunci vor fi trasate criteriile în baza cărora urmează a fi soluţionat diferendul transnistrean.
Negocierile în formatul 5+2 privind soluţionarea diferendului transnistrean stau îngheţate de 5 ani, de când Chişinăul a respins planul rusesc de aşa-zisă federalizare, cunoscut sub denumirea de “Memorandumul Kozak”. Ca urmare a dialogului germano-rus la cel mai înalt nivel, s-a convenit asupra reluării discuţiilor, iar prima reuniune în formatul 5+2 (Chişinău, Tiraspol, Rusia, Ucraina, OSCE plus UE şi SUA ca mediatori) va avea loc pe 21 iunie la Moscova. În lipsa unor informaţii clare despre ceea ce urmează să se discute în capitala rusă, presa din Republica Moldova, dar şi cea internaţională scrie despre o posibilă resuscitare a “Memorandumului Kozak” cu acordul partenerilor de dezvoltare ai Republicii Moldova.
Am discutat despre această ipoteză cu ministrul adjunct de Externe al Republicii Moldova, Andrei Popov, şi cu expertul în politică externă, Dan Dungaciu. Andrei Popov a dat asigurări că un proiect de federalizare după modelul eşuatului “Memorandum Kozak” este inacceptabil.
Andrei Popov: Vă spun doar câteva criterii care definesc o soluţie viabilă. Criteriul fundamental ţine de viabilitatea şi caracterul funcţional al statului reintegrat. Nu vom accepta soluţii care vor duce la paralizia statului, care îl vor face mai nefuncţional. Instituţii din start viciate, cu drept de veto nu pot asigura acest cadru pentru continuarea procesului de reforme. Al doilea criteriu este la fel de esenţial. Nu se poate face reintegrarea ţării pe seama perspectivei europene a Republicii Moldova. Acum noi trebuie să muncim din greu, pentru a aduce aceste criterii împreună.
Vitalie Călugăreanu: Un proiect de federalizare a Republicii Moldova ar contraveni acestor două criterii pe care le-aţi enunţat?
Andrei Popov: Oricine din politicienii moldoveni sau diplomaţii care vă va răspunde “Nu contravine!” – este un cadavru politic. Ideea de federalizare a fost atât de diabolizată şi atât de mult asociată cu un model de aşa-zisă federalizare promovată prin “Memorandumul Kozak”… Am văzut acest document. Semnături pe fiecare pagină. Şi nu sunt doar parafe doar cu iniţialele “V.V.”, ci semnăturile lui Voronin şi Smirnov pe fiecare pagină, inclusiv pe ultima pagină în care s-a vorbit despre amplasarea pe teritoriul Republicii Moldova a unui contingent limitat de până la 2.000 de militari – o misiune de garantare a păcii condusă de Federaţia Rusă. Este foarte bine că în ceasul al doisprezecelea acest document a fost respins”.
Oficialul moldovean susţine că soluţionarea problemei transnistrene nu mai poate fi amânată, pentru că aceasta ar putea, peste câţiva ani, bloca drumul Moldovei spre UE. Soluţia, în opinia sa, va fi atinsă prin “compromisuri dureroase”:
„Nu trebuie să ne dogmatizăm. Trebuie să fim flexibili şi pragmatici. Să ne maximizăm şansele! Suntem vigilenţi şi vă asigur că înţelegem anumite capcane care există pe acest parcurs. Căutăm compromisul. O soluţie finală va însemna compromis. Şi unele aspecte ale acestui compromis vor fi dureroase, psihologic dificil de acceptat, dar ele nu trebuie să aducă prejudicii funcţionalităţii statului şi perspectivei europene a statului reintegrat”.
Expertul în politică externă, Dan Dungaciu, vede anumite pericole:
„Problema de fond este cum dai unei părţi, care riscă să devină un întreg, putere de decizie şi câtă putere de decizie îi dai, după ce, atenţie, nici nu ai democratizat-o, nici nu ai decriminalizat-o şi nici nu ai demilitarizat-o? Deci, riscul federalizării de aici apare. Ai o parte nedemocratizată a Republicii Moldova căreia îi dai anumite prerogative. Ce prerogative îi dai?”.
Un alt pericol este, în opinia lui Dan Dungaciu, modul cum va înţelege populaţia din Republica Moldova mersul negocierilor şi costul reintegrării:
“Dacă ne uităm pe sondaje şi în statistici astăzi, constatăm că problema transnistreană nu preocupă foarte mult populaţia din dreapta Nistrului. Dacă întrebarea este pusă în mod explicit – populaţia spune „da” pentru reintegrare. Care este riscul aici? Riscul este că dacă cineva o zgândără într-un mod inadecvat riscăm să creăm, pe termen mediu, o reactanţă din partea populaţiei care în momentul acesta nu există. Adică, dacă presiunea vine într-un mod inadecvat, s-ar putea ca pe malul drept al Nistrului să se creeze o reactanţă faţă de chestiunea aceasta şi populaţia să spună: decât cu Transnistria fără şanse europene – mai bine fără ea”.
Pe de altă parte, Dan Dungaciu şi-a exprimat nedumerirea în legătură cu rolul pe care şi l-a asumat Germania în găsirea unei soluţii pentru diferendul transnistrean:
“Germania nu este prezentă în formatul 5+2. I-a dat UE un mandat Germaniei să negocieze chestiunea transnistreană cu Rusia? După ştiinţa mea – nu. I-a dat Republica Moldova un mandat Germaniei să negocieze cu Rusia? După ştiinţa mea – iarăşi nu. Şi dacă nu i-a dat, ce negociază Germania?”.
Autor: Vitalie Călugăreanu, DW, Chişinău
Redactor: Medana Weident