Iubim Moldova?
Video aici:http://www.youtube.com/watch?
Da, suntem moldoveni, cu asta ne mândrim,
În Moldova ne-am născut, aici o să trăim.
Orice s-ar întâmpla, mereu eu voi rămâne,
Voi rămâne alături de cei dragi şi ei de mine.
Fericirea nu se poate vinde, nu se poate cumpăra,
Ai grijă ce îţi doreşti, asta e viaţa ta.
Asta e viitorul, dar sunt sigur că îţi pasă,
Tu hotărăşti pe cine întâlneşti seara acasă.
Primul pas, primul cuvânt, prima iubire,
Lacrimi, zâmbete, neplăceri, fericire
Pe pământul strămoşesc pe toate le trăim,
Ţara mea, Moldova, nu uita: noi te iubim. (Imnul domnului Dodon, Iubim Moldova)
Campania “Iubim Moldova” nu are nicio legătură cu politica, este exclusiv socială şi are drept scop unirea tinerilor dezbinaţi de evenimentele din 7 aprilie? Să vedem. În primul rând, o campanie socială dusă de un politician este atât socială cât de virgină este matroana unei case de toleranţă. Apoi, cine spune că tinerii au fost dezbinaţi pe 7 aprilie? Eu zic că “revoluţia” i-a adus la un loc. Iar locul se numeşte dezamăgire, scârbă. Asta după ce au fost pe tărâmul speranţelor că vor avea “o ţară ca afară”, vorba altui cântec. Deci, ne-am lămurit: campania este una politică sută la sută, iar scopul nu este unirea tinerilor. Atunci ce rost are? Este simplu, să aducă capital (cacofonie valabilă!) politic pentru domnul Dodon. Culorile roşii care predomină în videoclipul imnului sunt mai mult decât grăitoare.
Şi apoi, aşa arată un imn? Mă faceţi să râd. Este un text mediocru, pentru copiii de 7 ani, despre faptul că ar trebui să ne iubim ţara. De ce? Păi, pentru că suntem moldoveni. Aşa, ştiu. Dar de ce trebuie să fiu mândru de asta? Cântecul ne lămureşte: pentru că trăiesc aici, iubesc aici, sufăr aici. Ohoho. Câte motive? Păi, fraţilor, să vă spun un lucru atât de simplu că-l ştie un copil de grădiniţă. Dacă tot vreţi să creaţi un popor trebuie să veniţi cu nişte realizări, mari, mari - să se identifice tot prostul cu ele. Sunt mândru că’s moldovean, pentru că m-am născut aici? Ei bine, ce ziceţi de evreii care s-au născut în Burkina Faso, dar se mândresc că sunt evrei. Dragostea de ţară, de multe ori, nu prea are legătură cu locul de naştere. Dacă mergeţi pe această idee, nu uniţi boboru’, ci îl dezbinaţi. Cum aşa? Păi, sunt deja mii şi mii de moldoveni născuţi în Italia, Portugalia, Spania. Mergând pe logica voastră nu trebuie să se mai considere patrioţi pentru că nu se încadrează în versurile “în Moldova ne-am născut, aici o să trăim“. Hm. Aţi nimerit-o cu degetul…
Trebuie să veniţi cu ceva tare la care tot cetăţeanul o să ciulească urechea. Dacă nu aţi înţeles nimic vă dau un exemplu. Luaţi de aici “imnul” cântăreţului rus, Gazmanov, unde cântă “iubirea faţă de URSS”. Textul piesei chiar te strânge la spate. Da, este la fel de “patrioretard”, dar motivaţia iubirii de Patrie este greu de demontat: “Puşkin, Esenin, Visoţkii, Gagarin, asta-i ţara mea!”. Simţiţi puterea de unitate ale acestor cuvinte? Imediat te furnică. În ceea ce vă priveşte: prost şi slab până spre ridicol. Sunteţi de tot râsul. Nu ştiu cum pe voi, dragii mei cititori, dar imnul “Iubesc Moldova”… m-a strâns de la spate. Nu vă gândiţi la vreun sentiment înălţător, ci la derizoriul şi banalul din versuri. Brrrr, ce infantili. Şi încă ceva. Patriotismul este teoria, ideea unui secol apus. Sincer, mi se pare o prostie să fii mândru că eşti concetăţean cu Esenin şi Dostoievski. Ce dracu, n-ai realizat absolut nimic, dar tu eşti mândru? Şi când te gândeşti că mândria asta a omorât milioane de oameni. “Să murim pentru Patrie”, este de departe cea mai mare gogomănie inventată de către şefi de state însetaţi de putere şi sânge. Patriotismul este învechit, ros de istorie, un apanaj al politicienilor rataţi şi nu numai. Mai aud câte un tânăr politician, cu tulei pe obrăjori, care dă ochii pe spate şi intrând într-o transă aproape religioase îl citează pe Kenedy: “nu te întreba ce a făcut ţara pentru tine, întreabă-te ce ai făcut tu pentru ţară”.
Nerozilor, fraza nu se mai aplică în zilele noastre în sensul strict al cuvintelor. Este adevărat, nu trebuie să fim egoişti. La fel de adevărat este că trebuie să ne pese de ce se întâmplă în jur, doar nu ne putem izola într-o găoace. Răposatul Kenedy avea dreptate, numai că ţară nu înseamnă Patrie, ci societate. Trebuie să avem grijă de societate, la fel cum societatea are grijă de noi. N-are nicio legătură cu Patria în concepţia lui Alecsandri sau Eminescu. Dar să vedeţi ipocrizie pe moldoveni. Aruncă gunoiul din maşină, fură din banii statului, se opun construirii centrelor de îngrijire a copiilor, se îmbăta ca porcii. Totuşi, se consideră patrioţi. De ce? Pentru că ei sunt mândri. Vedeţi unde s-a ajuns? Suntem mândri că trăim în cea mai săracă ţară din Europa, cu cele mai proaste drumuri şi persoane la conducere. Iar mândria asta o transformăm aiurea în patriotism. Hai Moldovioara, hai să nu rămâi încremenită în evul Mediu, atunci când abia se năşteau popoarele şi identităţile naţionale. Altfel, rămâi din nou de căruţa istoriei.
În Moldova ne-am născut, aici o să trăim.
Orice s-ar întâmpla, mereu eu voi rămâne,
Voi rămâne alături de cei dragi şi ei de mine.
Fericirea nu se poate vinde, nu se poate cumpăra,
Ai grijă ce îţi doreşti, asta e viaţa ta.
Asta e viitorul, dar sunt sigur că îţi pasă,
Tu hotărăşti pe cine întâlneşti seara acasă.
Primul pas, primul cuvânt, prima iubire,
Lacrimi, zâmbete, neplăceri, fericire
Pe pământul strămoşesc pe toate le trăim,
Ţara mea, Moldova, nu uita: noi te iubim. (Imnul domnului Dodon, Iubim Moldova)
Campania “Iubim Moldova” nu are nicio legătură cu politica, este exclusiv socială şi are drept scop unirea tinerilor dezbinaţi de evenimentele din 7 aprilie? Să vedem. În primul rând, o campanie socială dusă de un politician este atât socială cât de virgină este matroana unei case de toleranţă. Apoi, cine spune că tinerii au fost dezbinaţi pe 7 aprilie? Eu zic că “revoluţia” i-a adus la un loc. Iar locul se numeşte dezamăgire, scârbă. Asta după ce au fost pe tărâmul speranţelor că vor avea “o ţară ca afară”, vorba altui cântec. Deci, ne-am lămurit: campania este una politică sută la sută, iar scopul nu este unirea tinerilor. Atunci ce rost are? Este simplu, să aducă capital (cacofonie valabilă!) politic pentru domnul Dodon. Culorile roşii care predomină în videoclipul imnului sunt mai mult decât grăitoare.
Şi apoi, aşa arată un imn? Mă faceţi să râd. Este un text mediocru, pentru copiii de 7 ani, despre faptul că ar trebui să ne iubim ţara. De ce? Păi, pentru că suntem moldoveni. Aşa, ştiu. Dar de ce trebuie să fiu mândru de asta? Cântecul ne lămureşte: pentru că trăiesc aici, iubesc aici, sufăr aici. Ohoho. Câte motive? Păi, fraţilor, să vă spun un lucru atât de simplu că-l ştie un copil de grădiniţă. Dacă tot vreţi să creaţi un popor trebuie să veniţi cu nişte realizări, mari, mari - să se identifice tot prostul cu ele. Sunt mândru că’s moldovean, pentru că m-am născut aici? Ei bine, ce ziceţi de evreii care s-au născut în Burkina Faso, dar se mândresc că sunt evrei. Dragostea de ţară, de multe ori, nu prea are legătură cu locul de naştere. Dacă mergeţi pe această idee, nu uniţi boboru’, ci îl dezbinaţi. Cum aşa? Păi, sunt deja mii şi mii de moldoveni născuţi în Italia, Portugalia, Spania. Mergând pe logica voastră nu trebuie să se mai considere patrioţi pentru că nu se încadrează în versurile “în Moldova ne-am născut, aici o să trăim“. Hm. Aţi nimerit-o cu degetul…
Trebuie să veniţi cu ceva tare la care tot cetăţeanul o să ciulească urechea. Dacă nu aţi înţeles nimic vă dau un exemplu. Luaţi de aici “imnul” cântăreţului rus, Gazmanov, unde cântă “iubirea faţă de URSS”. Textul piesei chiar te strânge la spate. Da, este la fel de “patrioretard”, dar motivaţia iubirii de Patrie este greu de demontat: “Puşkin, Esenin, Visoţkii, Gagarin, asta-i ţara mea!”. Simţiţi puterea de unitate ale acestor cuvinte? Imediat te furnică. În ceea ce vă priveşte: prost şi slab până spre ridicol. Sunteţi de tot râsul. Nu ştiu cum pe voi, dragii mei cititori, dar imnul “Iubesc Moldova”… m-a strâns de la spate. Nu vă gândiţi la vreun sentiment înălţător, ci la derizoriul şi banalul din versuri. Brrrr, ce infantili. Şi încă ceva. Patriotismul este teoria, ideea unui secol apus. Sincer, mi se pare o prostie să fii mândru că eşti concetăţean cu Esenin şi Dostoievski. Ce dracu, n-ai realizat absolut nimic, dar tu eşti mândru? Şi când te gândeşti că mândria asta a omorât milioane de oameni. “Să murim pentru Patrie”, este de departe cea mai mare gogomănie inventată de către şefi de state însetaţi de putere şi sânge. Patriotismul este învechit, ros de istorie, un apanaj al politicienilor rataţi şi nu numai. Mai aud câte un tânăr politician, cu tulei pe obrăjori, care dă ochii pe spate şi intrând într-o transă aproape religioase îl citează pe Kenedy: “nu te întreba ce a făcut ţara pentru tine, întreabă-te ce ai făcut tu pentru ţară”.
Nerozilor, fraza nu se mai aplică în zilele noastre în sensul strict al cuvintelor. Este adevărat, nu trebuie să fim egoişti. La fel de adevărat este că trebuie să ne pese de ce se întâmplă în jur, doar nu ne putem izola într-o găoace. Răposatul Kenedy avea dreptate, numai că ţară nu înseamnă Patrie, ci societate. Trebuie să avem grijă de societate, la fel cum societatea are grijă de noi. N-are nicio legătură cu Patria în concepţia lui Alecsandri sau Eminescu. Dar să vedeţi ipocrizie pe moldoveni. Aruncă gunoiul din maşină, fură din banii statului, se opun construirii centrelor de îngrijire a copiilor, se îmbăta ca porcii. Totuşi, se consideră patrioţi. De ce? Pentru că ei sunt mândri. Vedeţi unde s-a ajuns? Suntem mândri că trăim în cea mai săracă ţară din Europa, cu cele mai proaste drumuri şi persoane la conducere. Iar mândria asta o transformăm aiurea în patriotism. Hai Moldovioara, hai să nu rămâi încremenită în evul Mediu, atunci când abia se năşteau popoarele şi identităţile naţionale. Altfel, rămâi din nou de căruţa istoriei.
Nessun commento:
Posta un commento