Bogdan Aurescu: România sprijină şi crede în agenda europeană a Republicii Moldova.
Bucureşti, 30 mar /Agerpres/ - România sprijină şi crede în agenda europeană a Republicii Moldova, a declarat miercuri la Chişinău, la Forumul economic UE - Republica Moldova, secretarul de stat pentru afaceri europene în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, Bogdan Aurescu, îndemnând autorităţile de peste Prut să continue reformele pentru integrarea europeană a ţării. Apropierea de UE nu este un proces uşor şi de scurtă durată, dar este un efort care merită făcut, a susţinut oficialul român. El a reiterat sprijinul pe care România l-a oferit şi este gata să-l ofere şi în continuare Republicii Moldova în această direcţie, spunând că aceasta este o prioritate pentru Bucureşti.Totodată, a informat MAE, Bogdan Aurescu a reamintit relevanţa organizării a trei reuniuni în 2010 ale Grupului pentru Acţiunea Europeană a Republicii Moldova, iniţiat de România. “Aceste reuniuni au jucat un rol important în conturarea unei percepţii corecte asupra momentului istoric traversat de Republica Moldova, contribuind la obţinerea de rezultate fără precedent în relaţia cu UE. Grupul a reuşit să se impună ca o platformă de dialog în ceea ce priveşte căile de aprofundare a relaţiei UE-RMD, fiind deschis pentru participarea tuturor statelor membre şi a instituţiilor europene”, a spus Aurescu, potrivit MAE. Bogdan Aurescu a salutat şi eforturile guvernării de la Chişinău pe calea reformelor, spunând că executivul pro-european al Republicii Moldova a reuşit să progreseze în cadrul Parteneriatului Estic şi a demonstrat că este decis să facă o prioritate din vectorul de integrare europeană. În acelaşi timp, el a vorbit şi despre necesitatea unei stabilităţi politice "complete" prin alegerea preşedintelui Republicii Moldova. Totodată, se arată în comunicat, el a subliniat importanţa revizuirii adecvate a Politicii Europene de Vecinătate în raport cu nevoia de sprijin pentru statele din regiune şi în baza principiului diferenţierii şi al meritelor proprii, precum şi necesitatea unui cadru de politici substanţiale care să permită UE menţinerea echilibrului eforturilor de sprijin între Sud şi Est. În acest context, Aurescu a mentionat: "România, ca suporter al politicii europene a "uşilor deschise" este în favoarea unei Politici Europene de Vecinătate conţinând perspectiva extinderii în continuare a UE”.Referitor la viitorul statelor membre în Parteneriatul Estic, Bogdan Aurescu a arătat că principiul “ai mult pentru mai mult/More for more” oferă mijloacele de a analiza paşii care trebuie făcuţi şi de a recompensa progresele acestora prin acţiuni concrete ale UE, cum ar fi avansarea către următoarea fază a dialogului pe o anumită temă în relaţia cu statul respectiv, creşterea ajutorului financiar şi, de ce nu, oferirea unei perspective europene clare”.Referindu-se la conflictul transnistrean cu care se confruntă Republica Moldova, oficialul a opinat că problema va fi soluţionată mai uşor odată cu apropierea de UE."România crede cu tărie că procesul de integrare europeană va fi catalizatorul care va duce la reglementarea conflictului, care este la 100 de kilometri de hotarele UE. Există premise pozitive pentru evoluţii pozitive în acest sens” a declarat el.La Chişinău secretarul de stat român a avut, în marja evenimentului întrevederi cu vice-miniştrii afacerilor externe şi integrării europene ai Republicii Moldova, Natalia Gherman şi Andrei Popov. In acest context, Bogdan Aurescu a reiterat susţinerea constantă a României pentru parcursul european al Republicii Moldova, precum şi interesul pentru dinamizarea în continuare a dialogului bilateral, la nivelul celor două diplomaţii. Cei doi oficiali au stabilit cu această ocazie ca următoarea rundă de consultări la nivel de secretar de stat/viceministru să se desfăşoare la Bucureşti, la 24 mai 2011. Secretarul de stat Bogdan Aurescu şi viceministrul Natalia Gherman au trecut totodată în revistă stadiul dialogului Republicii Moldova cu UE pe diversele sale componente (Acordul de Asociere, liberalizarea regimului de vize, începerea negocierilor pe marginea Acordului de Comerţ Liber Cuprinzător şi Aprofundat etc.) şi posibilităţile României de a oferi expertiză şi sprijin în procesele de negociere.De asemenea, cele două părţi au convenit demararea pregătirilor pentru organizarea, în luna iunie 2011, a şedinţei comune a celor două guverne. Secretarul de stat român a exprimat, în context, satisfacţia intrării în vigoare, la 28 martie 2011, a Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind implementarea Programului de asistenţă tehnică şi financiară în baza unui ajutor financiar nerambursabil de 100 milioane euro acordat de România Republicii Moldova. [Sursa: AGERPRES  ------------------------------------------------- Gagauzia, dove il separatismo non ha vinto.   Bandierine di Gagauzia e Moldavia (foto di B. Venturi) La Gagauzia è una regione della Moldavia a maggioranza turcofona. La concessione di un'ampia autonomia ha evitato guerra e secessione, come invece è avvenuto con la Transnistria. Molte rimangono comunque le sfide per il governo locale, recentemente riconfermato in un voto contestato dall'opposizione “Conflitti etnici? No, qui i problemi ora sono altri”. Secondo una funzionaria del Centro per i Diritti Umani di Comrat, centro amministrativo della regione, non vi sono particolari problemi etnici in Gagauzia. Questa regione, collocata nel sud-ovest della Moldavia, è contraddistinta da una spiccata varietà etnica: in prevalenza (circa l'82,5%) vi risiede una popolazione turcofona, i gagauzi, seguiti da minoranze di bulgari (5,2%), russi (4,6%), moldavi romenofoni (4,4%) e ucraini (3,3%). In tutto 150 mila abitanti circa sparsi su un territorio di nemmeno 2.000 chilometri quadrati. Comrat è il suo capoluogo e il resto è diviso in quattro enclavi divise tra loro: le città di Ceadîr Lunga e Vulcaneşti e i villaggi di Copceac e Carbolia. Varietà e frammentarietà, quindi, ma oggi i problemi politici e linguistici, diversamente dalla Transnistria, sembrano in gran parte alle spalle. Un conflitto evitato La Transnistria non è stata l’unica regione della Moldavia a chiedere l’indipendenza all’inizio degli anni Novanta. La Gagauzia è un valido esempio di come una situazione di questo tipo possa essere gestita in modo differente. La composizione etnica di questa regione si delineò come la vediamo oggi tra il XVIII e XIX secolo, durante l’Impero zarista, quando i russi fecero insediare i gagauzi in Bessarabia, nelle terre da cui avevano scacciato le tribù nogai, una popolazione musulmana ritenuta ostile. I gagauzi erano di stirpe turca-selgiuchide, ma professavano la religione cristiana ortodossa. Con l'eccezione di un breve periodo d'indipendenza con la costituzione della Repubblica di Comrat, durato appena cinque giorni nel 1906, i gagauzi, come il resto della Moldavia, sono stati governati in successione dall'Impero russo, dalla Romania e dall'Unione Sovietica. Anche nel caso della Gagauzia le tensioni con Chişinău si radicalizzarono dopo che nell’agosto del 1989 il Soviet Supremo della Moldavia aveva optato per la lingua moldava come unica lingua del Paese. Un mese più tardi, i gagauzi proclamarono la creazione di una repubblica autonoma. Già nel corso degli anni Ottanta, comunque, mentre movimenti pro-Romania prendevano piede in Moldavia, in Gagauzia nasceva un movimento, il Gagauz Khalk, raccolto intorno alla propria identità regionale. Nell’agosto del 1990, il Gagauz Khalk dichiarò l’indipendenza dalla Moldavia e proclamando la costituzione della Repubblica Socialista Sovietica di Gagauzia, annunciò l’intenzione di rimanere uniti all’Urss e cominciò a organizzare elezioni presidenziali. Per questo, l’autorità centrale moldava dichiarò il Khalk gagauzo illegale e ordinò ad alcune decine di migliaia di giovani “volontari” moldavi di entrare nella regione per bloccare le elezioni. L’intervento delle truppe del ministero dell’Interno sovietico evitarono l’incursione e un possibile bagno di sangue. Nel corso degli anni Novanta, il governo moldavo è stato in grado di evitare la secessione di questa regione in modo pacifico, fornendo un’ampia autonomia regionale. Dopo la dichiarazione d'indipendenza nel 1990, a cui seguì un referendum e vari momenti di tensione, nel dicembre del 1994 si arrivò a un accordo che sancì una larga autonomia del territorio. La Gagauzia è stata così stabilita come “unità territoriale-nazionale autonoma”, con autorità locali legislative ed esecutive, tre lingue ufficiali (russo, gagauzo, moldavo) e con il diritto di secessione qualora la Moldavia si unisse alla Romania. Gli accordi raggiunti hanno così disinnescato una situazione potenzialmente esplosiva decentrando ampi poteri all’amministrazione regionale, mentre in precedenza la Gagauzia si trovava in una situazione molto simile a quella transnistriana e rifiutava l’autorità politica di Chişinău. Troppa autonomia? Tra il 1999 e il 2002, però, non sono mancate tensioni tra l’amministrazione locale e il governo centrale quando un nuovo leader locale decise di usare pienamente le autonomie concessegli dagli accordi del 1994. Questo portò a forti pressioni da parte delle autorità di Chişinău e ad elezioni caratterizzate da numerose irregolarità che portarono al potere un leader più vicino al governo centrale. L’Unità Territoriale Autonoma della Gagauzia si mostra così come un’arma politicamente a doppio taglio. Se da un lato la Gagauzia può essere indicata come un esempio perché è stata evitata una sanguinosa guerra come quella transnistriana, dall’altro non sono mancati problemi legati all’ampia autonomia, e a come è stata gestita dal governo centrale. Lo stesso Consiglio d’Europa aveva inizialmente criticato l’accordo perché forniva troppe autonomie e rischiava di minare l’unità del Paese. Il rischio di creare “un’altra Transnistria” aveva inizialmente spinto Chişinău a essere molto accomodante rispetto alle richieste gagauze. L’accordo del 1994, però, con alcune modifiche rispetto alle precedenti versioni, è stato alla fine sostenuto anche da Consiglio d’Europa. Allo stesso tempo, le tensioni di inizio anni Novanta sono spesso divenute anche un appiglio per Tiraspol, capitale della Transnistria, nel ribadire come la soluzione unitaria con ampie autonomie sia una scelta perdente. Gagauzia oggi Nella piazza principale di Comrat le bandierine della Gagauzia sventolano assieme a tante altre, tra cui Moldavia, Romania, Russia, Transnistria e Turchia. Proprio con la Turchia è rimasto un legame privilegiato. Rappresentanti della regione, per esempio, parteciperanno in prima persona al 14° Summit Economico Eurasiatico che si terrà a Istanbul a metà aprile. A fine febbraio, invece, la Turchia ha donato alla Gagauzia cinque ambulanze del valore di 45 mila euro l’una perché il loro numero nella regione era inadeguato.  “I problemi che hanno segnato tutti nella regione sono legati alla produzione e all’esportazione di vino”, racconta ancora la funzionaria del Centro per i Diritti Umani. La Gagauzia, infatti, è una regione prevalentemente agricola, in particolare dedita alla viticoltura. Il blocco delle importazioni da parte della Russia nell’autunno 2010 ha impoverito molte persone e le conseguenze economiche ancora si sentono. Manifesto elettorale di Nicolai Dudoglo (foto di B. Venturi) Una sfida, tra le tante, alla quale dovrà dare una risposta il nuovo governo locale. A fine marzo, infatti, è arrivato il riconoscimento ufficiale da parte della Corte Suprema di Giustizia delle elezioni regionali tenutesi in Gagauzia a fine dicembre. Il governatore uscente Mihai Formuzal è così ufficialmente confermato per un altro mandato. Una vittoria di misura (circa 2 mila voti) sul sindaco di Comrat, Nicolai Dudoglo, leader del Nuovo Movimento di Gagauzia e sostenuto al secondo turno anche dal Partito Comunista, dominatore politico della regione fino al 2006, ma ora fermo al terzo posto con il 31% dopo il primo turno. Dudoglo e il suo avvocato avevano parlato di migliaia di casi di frode durante le elezioni e hanno annunciato di volere appellarsi alla Corte Europea dei Diritti Umani. Mentre il secessionismo non pare essere più un problema all’ordine del giorno in Gagauzia – nonostante qualche dichiarazione di politici locali – la situazione politica ed economica della regione non è certo meno complicata che nel resto del Paese. http://www.balcanicaucaso.org/aree/Moldavia/Gagauzia-dove-il-separatismo-non-ha-vinto-91536  ---------------------------------------------------- Bogdan Aurescu: La Romania sostiene e crede in agenda europea della Moldova. Bucarest, 30 marzo /Agerpres/ - la Romania sostiene e crede in agenda europea della Moldova, ha detto mercoledì a Chisinau, al Forum Economico dell-UE - Moldova, il Segretario di Stato per gli affari europei presso il ministero degli Affari esteri, Bogdan Aurescu, esortando le autorità oltre il Prut, a proseguire le riforme per l'integrazione europea del paese. L'avvicinamento all'UE non è un processo facile e di breve durata, ma è uno sforzo che merita di essere fatto, ha sostenuto l'ufficiale roeno. Egli ha ribadito il sostegno che la Romania ha offerto ed è pronta ad offrirlo in seguito alla Repubblica di Moldova in questa direzione, dicendo che è una priorità per Bucarest. Tuttavia, ha informato il Ministero degli Esteri, Bogdan Aurescu ha ribadito la rilevanza dell'organizzazione di tre incontri nel 2010 del Gruppo per l'Azione Europea della Repubblica di Moldova, avviato dalla Romania. "Questi incontri hanno avuto un ruolo importante nel plasmare una corretta percezione sul momento storico attraversato dalla Repubblica di Moldova, contribuendo a raggiungere risultati senza precedente nel rapporto con l'UE. Il gruppo è riuscito ad imporsi come una piattaforma di dialogo per quanto riguarda le possibilità di approfondimento delle relazioni dell'UE-RMD, essendo aperto alla partecipazione di tutti gli Stati membri e delle istituzioni europee", ha detto Aurescu, secondo il MAE. Bogdan Aurescu ha accolto con favore gli sforzi del governo moldavo per le riforme, affermando che il governo pro-europeo della Repubblica Moldova è riuscita a progredire nell'Associazione Orientale e ha dimostrato che è deciso di fare una priorità dal vettore di integrazione europea. Allo stesso tempo, egli ha parlato della necessità di una stabilità politica "completa" tramite la scelta del Presidente della Repubblica di Moldova. Inoltre, dice il comunicato, egli ha rilevato l'importanza di un'adeguata revisione della Politica Europea di Vicinato in relazione alla necessità di sostenere i paesi della regione e sulla base del principio di distinzione e dei propri meriti, ed anche la necessità di un quadro politico sostanziale per consentire all'UE di sostenere l'equilibrio degli sforzi di sostegno tra il Sud e l'Est. In questo contesto, Aurescu ha detto: "la Romania, come sostenitore della politica europea delle "porte aperte" è a favore della Politica Europea di Vicinato comprendente inoltre l'allargamento dell'Unione Europea", si presenta nel comunicato citato. Per quanto riguarda il futuro degli Stati membri nell'Associazione Orientale, Bogdan Aurescu ha mostrato che il principio "hai molto per molto di più /More for more" offre i "mezzi per analizzare i passi che devono essere fatti e per premiare i loro progressi con azioni concrete dell'UE, come l'avanzamento alla fase successiva del dialogo su un certo tema nel rapporto con quel paese, l'aumento degli aiuti finanziari, e perché no, offrire una chiara prospettiva europea", aggiunge il comunicato del MAE. Riferendosi al conflitto in Transnistria affrontato dalla Repubblica di Moldova, l'ufficiale ha detto che il problema sarà risolto più facilmente con l'approccio dell'Unione Europea. "La Romania è fermamente convinta che il processo di integrazione europea sarà il catalizzatore che porterà alla regolamentazione del conflitto, che si trova a 100 chilometri dalle frontiere dell'UE. Ci sono premesse positive per sviluppi positivi in questa direzione", ha detto esso. A Chisinau, il segretario di Stato romeno, ha avuto nella margine dell'evento, incontri con i viceministri degli affari esteri e dell'Integrazione Europea della Moldova, Natalia Gherman e Andrei Popov. In questo contesto, Bogdan Aurescu ha ribadito il sostegno costante della Romania per il percorso europeo della Moldova, ed anche l'interesse per rafforzare ulteriormente il dialogo bilaterale, al livello delle due diplomazie. I due ufficiali hanno stabilito in questa occasione che la prossima tornata di consultazioni a livello di segretario di Stato/Vice Ministro, si terrà a Bucarest il 24 maggio 2011. Il Segretario di Stato, Bogdan Aurescu ed il Vice Ministro Natalia Gherman, hanno ripassato in rassegna lo stadio del dialogo della Repubblica Moldova con l'UE, su varie componenti (l'Accordo di associazione, la liberalizzazione dei visti, l'apertura dei negoziati sull'Accordo di Commercio Libero Ampio e Approfondito ecc.) e le possibilità della Romania di offrire competenza e sostegno nei processi di negoziazione. Inoltre, le due parti hanno convenuto di avviare i preparativi per l'organizzazione nel mese di giugno 2011, della riunione congiunta dei due governi. Il segretario di Stato romeno ha espresso, in tale contesto, la soddisfazione dell'entrata in vigore, il 28 marzo 2011, dell'Accordo tra il Governo della Romania ed il Governo della Repubblica di Moldova, riguardo la realizzazione del Programma di assistenza tecnica e finanziaria in base ad un sostegno finanziario non rimborsabile di 100.000.000 € concesso dalla Romania alla Repubblica di Moldova. [La fonte: l'Agenzia di stampa romena AGERPRES ]

Lungul drum spre liberalizarea cerului

 „Când vom avea bilete de avion ieftine?”, întrebam în TIMPUL din 4 martie , amintindu-ne că, încă acum un an, autorităţile promiteau că în 2011 vom scoate mai puţini bani din buzunare pentru călătoriile cu avionul. Se pare însă că şi pentru vacanţele care se apropie va trebui să facem drum lung până la Bucureşti, Odesa sau Kiev, aceasta fiind singura posibilitate de a economisi - aproape în jumătate, deseori. Ce-i drept, economisim doar bani, vama şi drumul istovitor asigurându-ne cu destui nervi şi oboseală...
 Într-un interviu publicat de TIMPUL pe 11 ianuarie 2010, cu doar o zi până la demararea negocierilor pentru noul Acord de asociere între RM şi UE, ministrul de Externe, Iurie Leancă, declara: „...Este important să nu uităm că orice negociere trebuie sincronizată cu reformele pe interior. Se va discuta pe domenii foarte concrete. Un singur exemplu: demonopolizarea serviciilor avia. UE ne cere să deschidem piaţa pentru toate companiile ce doresc să vină în RM, aceasta însă va afecta, pe termen scurt, compania de stat. Respectiv, este important ca pe durata acestui proces să vedem dacă „Air Moldova” poate fi viabilă. (...) Beneficiile vor fi însă evidente şi „palpabile” pentru cetăţeni, care astăzi sunt nevoiţi să plătească de două-trei ori mai mult pentru aceleaşi distanţe şi pentru servicii prestate de aceleaşi companii”.
Ping-pong între angajamente şi ambiţii
La un an şi ceva de la această declaraţie, vedem că „beneficiile evidente şi „palpabile” pentru cetăţeni” se mai lasă aşteptate, iar tot ceea ce se întâmplă în problema liberalizării pieţei avia seamănă - chiar dacă, în situaţia de faţă, Guvernul Alianţei evită să scoată gunoiul din casă - cu un ping-pong între diversele componente ale guvernării. Cel puţin, asta rezultă din faptul când un minister spune că liberalizarea pieţei avia e o condiţie obligatorie pentru apropierea noastră de UE, iar un alt minister ţine morţiş că asta nu e posibil.

Dar să le luăm pe rând, pentru că lucrurile nu se reduc la declaraţiile (de intenţii, precum ar putea crede unii) ministrului de Externe. La sfârşit de august 2010, prim-ministrul Vlad Filat i-a adresat preşedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, o scrisoare prin care anunţă intenţia RM de a adera la Spaţiul European Aviatic Comun - ceea ce presupune liberalizarea transportului avia şi admiterea companiilor aeriene low-cost. Pentru eficienţă, premierul a propus delegarea, în viitorul imediat, a unei misiuni de evaluare a nivelului de pregătire al RM pentru liberalizarea spaţiului aerian - şi asta pentru că „încheierea unui astfel de acord e o prioritate pentru RM”, se menţiona în scrisoarea lui Filat. Se pare însă că aceasta nu este o prioritate şi pentru instituţia direct responsabilă de domeniu - Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor (MTID). Cel puţin, asta putem deduce din mai toate declaraţiile ministrului Anatol Şalaru, care susţine că biletele de avion nu se vor ieftini, cât nu vom avea regim liberalizat de vize cu UE. „Companiile low-cost refuză să intre pe piaţa moldovenească, pentru că fluxul de călători este mic aici”, a declarat nu o dată ministrul Şalaru.

Nu avem pasageri
Întâmplător sau nu prea, dar poziţia ministrului Transporturilor este aproape identică cu cea a Companiei „Air Moldova” - de stat şi monopolistă, apropo. De ce monopolistă, veţi afla mai târziu... Deocamdată, însă, vom cita dintr-o notă informativă, prin care „Air Moldova” ne-a răspuns la solicitarea noastră în problema liberalizării pieţei avia: „Astăzi, cel puţin nouă transportatori aerieni de tip BUDGET AIRLINE din opt ţări pot intra, fără impedimente administrative sau politice, pe piaţa transporturilor aeriene din RM, în cadrul acordurilor guvernamentale bilaterale cu privire la serviciile aeriene”. De asemenea, „Air Moldova” susţine că nu există vreun impediment nici pentru companii „clasice”, ca „Air France”, „British Airways” sau „Tap Portugal”.
Dar, potrivit companiei moldovene, aceşti operatori nu sunt interesaţi de RM din cauza numărului mic de pasageri, un atribut important al low-cost-ului fiind atât frecvenţa înaltă a zborurilor, cât şi nivelul ridicat al încărcăturii comerciale a aeronavei - de cel puţin 85%. „Efectuând o cursă zilnică per destinaţie şi folosind aeronave cu o capacitate de 150-180 locuri, volumul anual al pasagerilor transportaţi ar trebui să fie de 90-115 mii. Astăzi, doar direcţiile Chişinău-Moscova şi Chişinău-Istanbul adună numărul menţionat de pasageri într-un an. Restul direcţiilor, spre orice destinaţie din Europa de Vest, nu adună mai mult de 20-25 mii de pasageri pe an”, se spune în notă.
Nu avem pasageri?!
Citesc şi... socotesc - în a doua jumătate a lui 2011, doar eu, persoană fizică şi vie, am zburat de trei ori spre Europa de la Bucureşti. O dată - cu un low-cost „clasic”, „Wizzair”; de două ori - cu operatorii naţionali „Air France” şi „Lufthansa”. De fiecare dată, chiar dacă am calculat şi preţul pentru zborul Chişinău-Bucureşti, călătoria per total m-a costat de două ori mai puţin. Iar ca mine, în microbuzele ce duceau spre aeroporturile Băneasa şi Otopeni - un business aparte şi foarte bine pus la punct, apropo - erau zeci de oameni. Chiar dacă nu există nicio statistică oficială efectuată în acest sens… Apoi, mai citesc o dată şi socotesc de câte ori n-am zburat tocmai din cauza drumului lung până la Bucureşti, care deseori înseamnă două zile în plus la un posibil weekend petrecut la Paris sau Madrid. Cifra creşte de câteva ori. În acest caz, cât este de adevărată afirmaţia că nu există suficienţi pasageri?!

Expertul independent Radu Bezniuc, autorul studiului „Perspectivele de reformare a sectorului serviciilor de transport aerian din RM”, elaborat la sfârşitul anului 2010 cu suportul Fundaţiei SOROS Moldova, spune că lipsa pasagerilor este un pretext, o justificare, nicidecum o realitate demonstrată. „Pasagerul de rând încearcă să găsească soluţiile cele mai optime pentru a zbura în UE - deocamdată, acestea sunt prin Bucureşti. Oferta mare de destinaţii directe şi prezenţa unui număr mare de companii aeriene accesibile din capitala României îi motivează pe concetăţenii noştri să accepte disconfortul unui drum lung de la Chişinău la Bucureşti; dar miza este mare - bilete de avion mai ieftine de până la şapte ori faţă de ceea de găseşti din Chişinău”, susţine expertul. În opinia lui, situaţia ar putea fi uşor remediată, dacă ar exista o ofertă mai bună şi mai ieftină de bilete de avion, ceea ce ar conduce la creşterea fluxului de pasageri. „Dovadă sunt ţările est-europene unde, ca urmare a competiţiei dintre operatorii aerieni, preţurile la biletele de avion au scăzut considerabil. În plus, prin redirecţionarea celor ce călătoresc cu transportul terestru (tren, autocar) şi de pe alte pieţe vecine mai rigide, a fot stimulat traficul de pasageri. Căci, când transportul aerian devine mai accesibil, creşte şi frecvenţa de utilizare a acestuia”, adaugă Radu Bezniuc.
Ne trebuie „12 scaune”...
Deci, pentru a avea mai mulţi pasageri, ar trebui să se meargă pe o formulă simplă, invocată în celebrul roman „12 scaune” al lui Ilf şi Petrov: seara - piaţa, dimineaţa - pasagerii. Adică, deschidem piaţa, astfel încât să devină concurenţială, după care vor veni şi pasagerii. Circuitul pe care, din câte se vede, îl preferă MTID, este cu sens invers: mai întâi să apără pasagerii, apoi discutăm despre liberalizarea pieţei. În plus la acesta, ministerul de resort a mai găsit un pretext: ieftinirea biletelor e imposibilă până nu va fi liberalizat regimul de vize”. În replică, Radu Bezniuc spune că aceasta, dacă nu este o speculaţie, atunci sigur e o opinie din start eronată: „Cazul României arată - creşteri majore ale traficului de pasageri s-au înregistrat în 2007, ca urmare a liberalizării serviciilor de transport aerian, şi nu în 2003, când românii au început să meargă fără vize în Europa. În plus, renunţarea la principiul de desemnare preferenţială a unui singur operator (de obicei, TAROM) pe o destinaţie sau alta a condus la eliminarea monopolului unui singur operator desemnat şi la apariţia competiţiei dintre companiile aeriene româneşti”.

Părerea este împărtăşită de expertul Leonid Litra, director adjunct al IDIS „Viitorul”: „Astăzi zborurile din RM şi ţările terţe sunt operate pe baza unor acorduri de paritate, semnate între Guvernul RM şi guvernele altor state. Respectiv, fiecare stat îşi desemnează compania ce va opera zboruri. De exemplu, dacă semnăm un acord cu Italia, zborurile vor fi operate de „Air Moldova” şi „Meridiana”. Dacă şi alte companii vor dori să zboare pe ruta Chişinău-Roma, acordurile de paritate nu le vor permite. Aderarea la Spaţiul Aviatic Comun înlocuieşte aceste acorduri, iar zborurile sunt operate deja în bază de competiţie, ceea ce va conduce la ieftinirea biletelor”. Leonid Litra este conştient de faptul că piaţa de pasageri, în RM, e mai mică decât în alte părţi, dar e convins că, cel puţin, câteva rute pot fi dezvoltate uşor: „Chiar dacă preţurile biletelor nu vor ajunge la nivelul celor din Bucureşti, acestea vor scădea simţitor. Azi piaţa noastră de pasageri „se scurge” spre Ucraina şi România, unde biletele sunt mai ieftine”. Cât priveşte invocata liberalizare a vizelor, Litra aduce exemplul Iordaniei, Ucrainei, Georgiei sau Libiei care, deşi nu au regim liberalizat de vize cu UE, operează zboruri low-cost.
Cheia se află în mâinile ministrului Şalaru
Potrivit şefului Serviciului transport aerian, Valentin Dogotari, Guvernul îşi propune crearea unei pieţe libere a serviciilor aeriene în perioada 2011-2014. „Aşteptăm decizia experţilor şi suntem gata să îndeplinim condiţiile lor”. Aceiaşi experţi sunt invocaţi, alături de vize, şi de către responsabilii de la MTID. De fapt, este vorba de concluziile studiului privind oportunitatea semnării de către Comisia Europeană (CE) a acordului de aderare a RM la Zona Europeană Comună de Aviaţie, efectuat în toamna anului trecut de către Compania de consultanţă „Steer Davies Gleave”. Radu Bezniuc, însă, spune că acest studiu este făcut exclusiv pentru CE şi că nu va conţine nici recomandări, nici condiţionări pentru RM: „Prin faptul că leagă liberalizarea serviciilor avia de vize sau de experţi, MTID doar îndepărtează cât mai mult posibil momentul deschiderii pieţei serviciilor de transport aerian din RM. Oficialii de la minister sunt cei cărora le aparţine de facto decizia de a ieftini biletele de avion. Mecanismul este extrem de simplu şi eficient: competiţia. Refuzul de a demonopoliza piaţa serviciilor de transport aerian, sub diverse pretexte, va redirecţiona în continuare pasagerii către pieţele vecine, iar MTID va aştepta să crească fluxul de călători pentru a ieftini biletele...”.
Cât priveşte soluţiile, Radu Bezniuc vede una singură: Guvernul poate face primul pas spre liberalizarea graduală a serviciilor de transport aerian prin crearea unui climat competitiv între operatorii naţionali, ceea ce ar însemna acces echitabil la repartizarea drepturilor comerciale. De fapt, Ministerul Transporturilor ar trebui doar să facă efortul de a modifica regulamentele în ceea ce priveşte desemnarea operatorilor. „De exemplu, în cazul acordului cu Italia, să fie demonopolizate drepturile comerciale de operare prin desemnarea a cel puţin două companii aeriene de fiecare parte. Adică, pe lângă „Air Moldova” şi „Meridiana”, care asigură destinaţia Chişinău-Roma, să aibă dreptul de a opera şi alte companii din Italia şi din RM. Astfel, va creste competiţia, implicit se vor ieftini biletele”, afirmă Radu Bezniuc.
Demonopolizarea şi competiţia sunt două elemente pentru care optează şi ceilalţi jucători de pe piaţa aviatică din republică... Miercuri, vorbind la Forumul economic UE-RM, premierul Vlad Filat a reiterat, printre priorităţile imediate ale guvernării, liberalizarea pieţei serviciilor aeriene. Totodată, solicitat de TIMPUL, ministrul de Externe, Iurie Leancă, a spus că subiectul liberalizării pieţei avia a fost discutat, săptămâna trecută, în cadrul întâlnirii pe care Vlad Filat avut-o, la Bruxelles, cu Comisarul European pentru Transporturi. „Comisia Europeană a finalizat deja studiul de fezabilitate, are o viziune clară - care coincide şi cu viziunea noastră - şi cred că nu mai e mult până va fi semnat acordul cu Guvernul de la Chişinău. Asta înseamnă că nu vor mai exista monopoluri - nici din partea companiei de stat, nici din cea a altor companii. Şi sper să reuşim acest lucru până la finele anului curent”, a menţionat Leancă. Parcă e ceva mai mult decât acum un an, şi totuşi... lung e drumul Moldovei spre liberalizarea cerului. Vom reveni.

• Un articol de: Sorina Stefârţă

http://www.timpul.md/articol/lungul-drum-spre-liberalizarea-cerului-22138.html

A fost un 7 aprilie…

În aceste zile, acum doi ani, sute de tinerii erau vânaţi prin străzi, săli de clasă, cămine, apartamente şi duşi la comisariate de poliţie unde în subsolurile întunecate şi reci erau maltrataţi şi batjocoriţi de oameni în uniforme şi mantii, cu încălcarea tuturor drepturilor constituţionale. Mărturiile lor de mai târziu înfricoşează, fiindcă asta se întâmpla într-o ţară cu aspiraţii europene. Dar şi mai tragic e faptul că nici la doi ani de la acele triste evenimente societatea aşa şi nu a mai aflat adevărul, nimeni practic nu a fost pedepsit pentru fărădelegile săvârşite. Desigur, e greu să dai de capăt atunci când printre cei de la guvernare se află persoane care la 7 aprilie 2009 erau pe diferite baricade. Iar revenirea la tema acestor evenimente doar în timpul campaniilor electorale nu va scoate la suprafaţă adevărul, deoarece aceste acţiuni de imagine sunt necesare în permanenţă, pentru că alegerile la noi nu se mai termină niciodată.
Nicolae SANDULEAC
Unghiul

Moldova: la Chiesa chiede allo Stato il rispetto del diritto di proprietà dei beni ecclesiastici

La diocesi cattolica di Chisinau ha citato in giudizio lo Stato della Repubblica Moldova perché “non ha avviato alcun percorso di dialogo o trattative concrete”, nonostante le “ripetute richieste” circa la restituzione e la rivendicazione del diritto di proprietà dei beni della Chiesa durante il periodo sovietico. In un comunicato diffuso oggi tramite il Consiglio delle Conferenze episcopali europee e ripreso dall'agenzia Sir, si legge che: “Durante il periodo sovietico i luoghi di culto e gli altri beni immobili di proprietà della Chiesa cattolica in Moldavia sono stati espropriati, confiscati e trasferiti nella proprietà dello Stato. Dopo la proclamazione dell’indipendenza e con l’istituzione della sovranità della Repubblica Moldava, la Chiesa cattolica più volte si è rivolta alle autorità rivendicando il diritto di proprietà dei beni precedentemente confiscati. Invece fino al momento presente, lo Stato non ha manifestato alcuna disponibilità nella soluzione del problema”. Secondo la diocesi moldava, “il rispetto del diritto di proprietà dei beni della Chiesa, dei luoghi di culto e di quanto è stato espropriato dovrebbe essere una realtà non formale ma sostanziale. Tale diritto deve essere assicurato realmente, nella legalità e nel rispetto delle verità storiche”. (R.P.)
http://www.oecumene.radiovaticana.org/it1/articolo.asp?c=473615

Presa de la Moscova: Romania va cumpara 

Moldova cu fulgi cu tot.

"Chisinaul a initiat procesul marii privatizari in folosul romanilor. Sedinta comuna a guvernelor celor doua tari constituie primul pas in procesul de transferare a Moldovei sub conducere externa, efectuata din Romania.
Deciziile cu privire la Moldova de acum incolo vor fi luate la Bucuresti", scrie ziarul Nezavisimaia Gazeta, de la Moscova, citat de Adevarul.

Potrivit sursei citate, articolul, publicat marti, este intitulat "Romania va cumpara Moldova cu fulgi cu tot".

Potrivit publicatiei din Rusia, "Guvernul Republicii Moldova a scos la mezat companii strategice, care adineaori erau intangibile: aeroporturi militare si civile, retele electrice, gazoducte, banci si companii aeriene. Expertii declara ca prioritate li se va acorda investitorilor din Romania si nu celor rusi, cum se intampla de curand. Astfel, sfera de influenta a Rusiei se va extinde doar pana la Nistru, care cuprinde Transnistria proruseasca. Pe malul celalalt al fluviului se afla Moldova proeuropeana".

Presedintele Uniunii Moldovenilor din Transnistria, Valerian Tulgara, considera ca procesele din partea dreapta a raului Nistru sunt ireversibile.

"Unii experti incearca sa convinga opinia publica ca unirea celor doua state romanesti este putin probabila. Insa realitatea este alta. Si o dovada al acestui fapt este sedinta comuna care va avea loc in iunie a guvernelor Moldovei si Romaniei, organizarea unui forum economic de catre partea romana, precum si interesul extrem manifestat de Romania fata de procesul de privatizare a intrprinderilor cu capital de stat din Moldova", sustine Tulgara.

La randul sau, directorul Institutului problemelor de globalizare din Rusia, Mihail Deleaghin, care este considerat la Chisinau expert pentru Moldova, a declarat pentru "Nezavisimaia Gazeta" ca actualul proces de privatizare are drept scop venirea in Moldova a capitalului din Romania si implicit a celui din Europa. Companiile din Moldova vor fi cumparate, dar asa cum s-a intamplat in Europa de Est, activitatea acestora apoi va fi stopata, deoarece acestea vor face concurenta firmelor similare din Romania si Europa.

In opinia sa, sedinta comuna a guvernelor celor doua tari, propusa de premierul Moldovei, Vlad Filat, "va constitui primul pas in procesul de transferare a Moldovei sub conducere externa, efectuata din Romania. Deciziile cu privire la Moldova, de acum incolo, vor fi luate la Bucuresti". 

Sursa: Ziare.com

Moldova: la risoluzione del conflitto in Gagauzia.

Nel 1994 la Repubblica di Moldova ha riconosciuto lo statuto di autonomia territoriale alla regione della Gagauzia, situata nella parte meridionale del Paese, mettendo fine a uno stallo istituzionale durato quattro anni. Il caso gagauzo rappresenta un interessante esempio di risoluzione di un conflitto etnico regionale, che contrasta con il risultato negativo finora raggiunto in relazione al “conflitto congelato” in Transnistria. Nonostante la risoluzione formale della questione della Gagauzia, alcuni problemi rimangono ancora irrisolti, specialmente riguardo agli equilibri politici e istituzionali fra le autorità moldave e le Autonomie territoriali.
Il contesto storico
La regione della Gagauzia è situata nella parte sud occidentale della Repubblica di Moldova ed è costituita da un territorio centrale, al cui centro si trova la capitale Comrat, e da due enclavi, sviluppatesi intorno alle città di Ceadîr Lunga y Vulkaneşti. La popolazione gagauza ammonta a circa 150 mila abitanti, un terzo dei quali risiede a Comrat e trova la maggior fonte di sussistenza economica nell’agricoltura, specialmente nella viticoltura. Mentre la lingua principalmente utilizzata nel resto della Repubblica di Moldova è il rumeno, i gagauzi utilizzano il turco e, in misura ridotta, il russo (specialmente nell’educazione e nel commercio) come risultato della russificazione imposta durante il periodo sovietico. Nella Repubblica di Moldova, cosí come in Gagauzia, la religione piú diffusa è il Cristianesimo ortodosso.
Il nazionalismo gagauzo è rimasto fino alla fine degli anni ottanta un movimento ristretto all’inteligentsia, mentre nel 1988 si è trasformato in entità politica, il “Popolo gagauzo” guidato da Stepan Topal, che si è opposto al progetto di annessione della Repubblica di Moldova da parte della Romania, voluto da Chisinau.
I fattori che hanno provocato la nascita del “Popolo gagauzo” sono di natura politica, sociale, etnica e linguistica. La Gagauzia ha dichiarato la propria indipendenza il 19 agosto del 1990, stabilendo Comrat come capitale. Non avendo avuto un passato di indipendenza nazionale, le elites gagauze hanno avviato il processo di costruzione dell’identità nazionale dalla base, elaborando i propri simboli, oltre ad aver stabilito la cooperazione economica e in materia di difesa con la Transnistria, proclamatasi indipendente nel settembre del 1990.
Il Parlamento centrale di Chisinau ha dichiarato l’incostituzionalità della proclamazione dell’indipendenza delle due repubbliche, causando l’inizio di una fase di conflitto armato – tuttora congelato – in Transnistria, mentre in Gagauzia la sovranità moldova è stata sostanzialmente accettata. Il fatto che i gagauzi non abbiano fatto ricorso alle armi per contestare l’appartenenza alla Repubblica di Moldova si spiega con il mancato sviluppo delle istituzioni di governo decentrato gagauzo, con l’assenza di una base industriale nella regione – che la rende economicamente dipendente da Chisinau – e con l’assenza di alleati esterni influenti. Il mancato interesse russo per la Gagauzia è dovuto al poco peso economico e demografico della regione, dove non vive una significativa minoranza russofona e dove non è presente l’Esercito russo.
Nel 1994, il Presidente moldavo Mircea Snegur ha firmato la Costituzione nella quale si riconosce alla Gagauzia lo statuto di “unità territoriale autonoma e parte integrante della Repubblica di Moldova” con il diritto di eleggere un Governatore (Baskan) e un’Assemblea popolare regionale. Nello stesso anno è stata approvata la “Legge sullo statuto speciale della Gagauzia”, che stabilisce il reparto delle competenze fra l’autorità centrale di Chisinau e l’autorità regionale di Comrat. Questi due testi hanno sancito la risoluzione formale e pacifica della questione gagauza, durata quattro anni.
L’attuale situazione della Gagauzia
La Costituzione moldava stabilisce che il Parlamento nazionale è “l’unico organo legislativo della Repubblica Moldova” (art. 69), riconoscendo alla Gagauzia il diritto d’iniziativa legislativa (art. 73). Questo diritto sancito formalmente è limitato nella pratica dalla bassa rappresentazione gagauza nel Parlamento moldavo, legata al fatto che i gagauzi rappresentano appena il 3,5% della popolazione totale. Un altro fattore che limita la rappresentazione gagauza nelle istituzioni politiche statali è la struttura del sistema partitico moldavo, strutturato intorno a grandi partiti con base nazionale, fra i quali spiccano il Partito dei Comunisti e il Partito Liberale.
La  “Legge sullo statuto speciale della Gagauzia” del 1994 stabilisce il reparto delle competenze fra le autorità centrali e le autorità regionali, nel rispetto di quattro principi:
1)    Il principio di sussidiarietà, secondo il quale il Governo centrale può occuparsi di materie che non siano di sua competenza esclusiva solo se le autorità autonomiche non si dimostrano capaci di conseguire gli obiettivi preposti.
2)    Il principio della capacità amministrativa, stando al quale le competenze possono essere affidate alle Autonomie territoriali solo quando queste ultime abbiano le capacità materiali e le risorse umane per portarle a termine.
3)    Il principio di proporzionalità, che stabilisce che l’azione del Governo centrale non deve superare, nella forma e nel contenuto, i limiti stabiliti dalla Costituzione.
4)    Il principio dell’efficienza economica, che implica l’attribuzione delle competenze al livello di governo che possa svolgerle con una spesa minore in termine di risorse economiche, umane e materiali.
Stando a quanto indicato dall’articolo 12 della legge del 1994, l’Assemblea popolare gagauza dispone delle competenze legislative negli ambiti di scienza, cultura e educazione; pianificazione urbana; sanità e sport; bilancio e tasse locali; economia ed ecologia; relazioni laborali e previdenza sociale. Oltre a questi sei ambiti di competenza generale, l’articolo 12 garantisce ulteriori poteri all’Assemblea popolare della Gagauzia, come l’attività legislativa (adozione di simboli regionali, creazione di titoli onorifici), l’amministrazione (cambio dei confini dei paesi e dei villaggi, conduzione delle elezioni regionali, conduzione di referenda locali), la coordinazione politica (participazione alla politica interna e estera moldava negli aspetti rilevanti per gli interessi gagauzi, proposta al Parlamento moldavo sulla dichiarazione dello stato d’emergenza in Gagauzia) e il ricorso a meccanismi di arbitrato presso la Corte costituzionale moldava, in caso di presunta violazione del reparto delle competenze da parte del Governo centrale.
Le questioni ancora irrisolte dell’autonomia gagauza
Stefan Wolff del “Centro per la gestione di crisi internazionali e per la risoluzione dei conflitti” dell’Università di Nottingham afferma che le previsioni legislative dell’articolo 12 non sono sufficientemente chiare e che provocano il rischio di una compressione delle competenze delle autorità regionali gagauze da parte delle istituzioni nazionali.
Il fatto che il testo non stabilisca una competenza esclusiva gagauza lascia presagire il fatto che, in caso di conflitto fra una legge nazionale e una legge regionale in uno degli ambiti stabiliti dall’articolo 12, il Parlamento moldavo possa impugnare la costituzionalità della legislazione gagauza davanti alla Corte costituzionale nazionale. L’enorme peso politico delle istituzioni di Chisinau, soprattutto se comparato con le autorità di Comrat, mette a rischio l’autonomia effettiva del governo decentrato.
I timori di Wolff sono confermati dai “Fondamenti costituzionali dell’autonomia della Gagauzia”, pubblicato dal Parlamento moldavo, in cui si afferma che “l’autonomia gagauza, per quanto ampia possa essere, è esclusivamente amministrativa [...] Le autorità della Gagauzia devono svolgere la loro attività nell’ambito statale, e non al di fuori di esso”. Secondo Wolff, il concetto di autonomia amministrativa è eccessivamente generico e non garantisce la tutela della libertà d’azione del governo di Comrat. Inoltre, le scarse capacità economiche della Gagauzia, regione agricola poco popolosa, impediscono alle autorità regionali di portare a termine tutti i compiti stabiliti in modo generico dalla Legge del 1994.
Un altro fattore aggravante, suggerito da Oleh Protsyk, è il fatto che, dal 1994 ad oggi, il Parlamento moldavo “ha prodotto centinaia di atti legislativi che regolano le più diverse relazioni sociali all’interno del Paese, senza prendere in alcuna considerazione lo statuto speciale della Gagauzia”, con lo scopo di restringere progressivamente la libertà d’azione delle Autonomie regionali. Stando a quanto affermato da Protsyk, negli ultimi anni le leggi moldave hanno progressivamente legislato negli ambiti previsti dal citato articolo 12 della legge del 1994, limitando di fatto la libertà d’azione dell’autogoverno regionale gagauzo.
Conclusioni
Nonostante la risoluzione pacifica della disputa politica e istituzionale – non priva di connotazioni etnico-linguistiche – fra la Repubblica di Moldova e la regione della Gagauzia, il processo di garanzia dell’autonomia speciale gagauza mantiene importanti contraddizioni, evidenti soprattutto dal punto di vista legislativo.
Nonostante questo, la risoluzione della questione gagauza rappresenta un interessante caso di gestione di un conflitto etno-politico regionale, che potrebbe essere un esempio per la risoluzione del conflitto congelato fra Repubblica di Moldova e Transnistria, conflitto che si protrae da oltre vent’anni.

Moldova: la risoluzione del conflitto in Gagauzia.

Nel 1994 la Repubblica di Moldova ha riconosciuto lo statuto di autonomia territoriale alla regione della Gagauzia, situata nella parte meridionale del Paese, mettendo fine a uno stallo istituzionale durato quattro anni. Il caso gagauzo rappresenta un interessante esempio di risoluzione di un conflitto etnico regionale, che contrasta con il risultato negativo finora raggiunto in relazione al “conflitto congelato” in Transnistria. Nonostante la risoluzione formale della questione della Gagauzia, alcuni problemi rimangono ancora irrisolti, specialmente riguardo agli equilibri politici e istituzionali fra le autorità moldave e le Autonomie territoriali.
Il contesto storico
La regione della Gagauzia è situata nella parte sud occidentale della Repubblica di Moldova ed è costituita da un territorio centrale, al cui centro si trova la capitale Comrat, e da due enclavi, sviluppatesi intorno alle città di Ceadîr Lunga y Vulkaneşti. La popolazione gagauza ammonta a circa 150 mila abitanti, un terzo dei quali risiede a Comrat e trova la maggior fonte di sussistenza economica nell’agricoltura, specialmente nella viticoltura. Mentre la lingua principalmente utilizzata nel resto della Repubblica di Moldova è il rumeno, i gagauzi utilizzano il turco e, in misura ridotta, il russo (specialmente nell’educazione e nel commercio) come risultato della russificazione imposta durante il periodo sovietico. Nella Repubblica di Moldova, cosí come in Gagauzia, la religione piú diffusa è il Cristianesimo ortodosso.
Il nazionalismo gagauzo è rimasto fino alla fine degli anni ottanta un movimento ristretto all’inteligentsia, mentre nel 1988 si è trasformato in entità politica, il “Popolo gagauzo” guidato da Stepan Topal, che si è opposto al progetto di annessione della Repubblica di Moldova da parte della Romania, voluto da Chisinau.
I fattori che hanno provocato la nascita del “Popolo gagauzo” sono di natura politica, sociale, etnica e linguistica. La Gagauzia ha dichiarato la propria indipendenza il 19 agosto del 1990, stabilendo Comrat come capitale. Non avendo avuto un passato di indipendenza nazionale, le elites gagauze hanno avviato il processo di costruzione dell’identità nazionale dalla base, elaborando i propri simboli, oltre ad aver stabilito la cooperazione economica e in materia di difesa con la Transnistria, proclamatasi indipendente nel settembre del 1990.
Il Parlamento centrale di Chisinau ha dichiarato l’incostituzionalità della proclamazione dell’indipendenza delle due repubbliche, causando l’inizio di una fase di conflitto armato – tuttora congelato – in Transnistria, mentre in Gagauzia la sovranità moldova è stata sostanzialmente accettata. Il fatto che i gagauzi non abbiano fatto ricorso alle armi per contestare l’appartenenza alla Repubblica di Moldova si spiega con il mancato sviluppo delle istituzioni di governo decentrato gagauzo, con l’assenza di una base industriale nella regione – che la rende economicamente dipendente da Chisinau – e con l’assenza di alleati esterni influenti. Il mancato interesse russo per la Gagauzia è dovuto al poco peso economico e demografico della regione, dove non vive una significativa minoranza russofona e dove non è presente l’Esercito russo.
Nel 1994, il Presidente moldavo Mircea Snegur ha firmato la Costituzione nella quale si riconosce alla Gagauzia lo statuto di “unità territoriale autonoma e parte integrante della Repubblica di Moldova” con il diritto di eleggere un Governatore (Baskan) e un’Assemblea popolare regionale. Nello stesso anno è stata approvata la “Legge sullo statuto speciale della Gagauzia”, che stabilisce il reparto delle competenze fra l’autorità centrale di Chisinau e l’autorità regionale di Comrat. Questi due testi hanno sancito la risoluzione formale e pacifica della questione gagauza, durata quattro anni.
L’attuale situazione della Gagauzia
La Costituzione moldava stabilisce che il Parlamento nazionale è “l’unico organo legislativo della Repubblica Moldova” (art. 69), riconoscendo alla Gagauzia il diritto d’iniziativa legislativa (art. 73). Questo diritto sancito formalmente è limitato nella pratica dalla bassa rappresentazione gagauza nel Parlamento moldavo, legata al fatto che i gagauzi rappresentano appena il 3,5% della popolazione totale. Un altro fattore che limita la rappresentazione gagauza nelle istituzioni politiche statali è la struttura del sistema partitico moldavo, strutturato intorno a grandi partiti con base nazionale, fra i quali spiccano il Partito dei Comunisti e il Partito Liberale.
La  “Legge sullo statuto speciale della Gagauzia” del 1994 stabilisce il reparto delle competenze fra le autorità centrali e le autorità regionali, nel rispetto di quattro principi:
1)    Il principio di sussidiarietà, secondo il quale il Governo centrale può occuparsi di materie che non siano di sua competenza esclusiva solo se le autorità autonomiche non si dimostrano capaci di conseguire gli obiettivi preposti.
2)    Il principio della capacità amministrativa, stando al quale le competenze possono essere affidate alle Autonomie territoriali solo quando queste ultime abbiano le capacità materiali e le risorse umane per portarle a termine.
3)    Il principio di proporzionalità, che stabilisce che l’azione del Governo centrale non deve superare, nella forma e nel contenuto, i limiti stabiliti dalla Costituzione.
4)    Il principio dell’efficienza economica, che implica l’attribuzione delle competenze al livello di governo che possa svolgerle con una spesa minore in termine di risorse economiche, umane e materiali.
Stando a quanto indicato dall’articolo 12 della legge del 1994, l’Assemblea popolare gagauza dispone delle competenze legislative negli ambiti di scienza, cultura e educazione; pianificazione urbana; sanità e sport; bilancio e tasse locali; economia ed ecologia; relazioni laborali e previdenza sociale. Oltre a questi sei ambiti di competenza generale, l’articolo 12 garantisce ulteriori poteri all’Assemblea popolare della Gagauzia, come l’attività legislativa (adozione di simboli regionali, creazione di titoli onorifici), l’amministrazione (cambio dei confini dei paesi e dei villaggi, conduzione delle elezioni regionali, conduzione di referenda locali), la coordinazione politica (participazione alla politica interna e estera moldava negli aspetti rilevanti per gli interessi gagauzi, proposta al Parlamento moldavo sulla dichiarazione dello stato d’emergenza in Gagauzia) e il ricorso a meccanismi di arbitrato presso la Corte costituzionale moldava, in caso di presunta violazione del reparto delle competenze da parte del Governo centrale.
Le questioni ancora irrisolte dell’autonomia gagauza
Stefan Wolff del “Centro per la gestione di crisi internazionali e per la risoluzione dei conflitti” dell’Università di Nottingham afferma che le previsioni legislative dell’articolo 12 non sono sufficientemente chiare e che provocano il rischio di una compressione delle competenze delle autorità regionali gagauze da parte delle istituzioni nazionali.
Il fatto che il testo non stabilisca una competenza esclusiva gagauza lascia presagire il fatto che, in caso di conflitto fra una legge nazionale e una legge regionale in uno degli ambiti stabiliti dall’articolo 12, il Parlamento moldavo possa impugnare la costituzionalità della legislazione gagauza davanti alla Corte costituzionale nazionale. L’enorme peso politico delle istituzioni di Chisinau, soprattutto se comparato con le autorità di Comrat, mette a rischio l’autonomia effettiva del governo decentrato.
I timori di Wolff sono confermati dai “Fondamenti costituzionali dell’autonomia della Gagauzia”, pubblicato dal Parlamento moldavo, in cui si afferma che “l’autonomia gagauza, per quanto ampia possa essere, è esclusivamente amministrativa [...] Le autorità della Gagauzia devono svolgere la loro attività nell’ambito statale, e non al di fuori di esso”. Secondo Wolff, il concetto di autonomia amministrativa è eccessivamente generico e non garantisce la tutela della libertà d’azione del governo di Comrat. Inoltre, le scarse capacità economiche della Gagauzia, regione agricola poco popolosa, impediscono alle autorità regionali di portare a termine tutti i compiti stabiliti in modo generico dalla Legge del 1994.
Un altro fattore aggravante, suggerito da Oleh Protsyk, è il fatto che, dal 1994 ad oggi, il Parlamento moldavo “ha prodotto centinaia di atti legislativi che regolano le più diverse relazioni sociali all’interno del Paese, senza prendere in alcuna considerazione lo statuto speciale della Gagauzia”, con lo scopo di restringere progressivamente la libertà d’azione delle Autonomie regionali. Stando a quanto affermato da Protsyk, negli ultimi anni le leggi moldave hanno progressivamente legislato negli ambiti previsti dal citato articolo 12 della legge del 1994, limitando di fatto la libertà d’azione dell’autogoverno regionale gagauzo.
Conclusioni
Nonostante la risoluzione pacifica della disputa politica e istituzionale – non priva di connotazioni etnico-linguistiche – fra la Repubblica di Moldova e la regione della Gagauzia, il processo di garanzia dell’autonomia speciale gagauza mantiene importanti contraddizioni, evidenti soprattutto dal punto di vista legislativo.
Nonostante questo, la risoluzione della questione gagauza rappresenta un interessante caso di gestione di un conflitto etno-politico regionale, che potrebbe essere un esempio per la risoluzione del conflitto congelato fra Repubblica di Moldova e Transnistria, conflitto che si protrae da oltre vent’anni.

Joe Biden pledează pentru suveranitatea Moldovei.

Statele Unite vor susţine orice rezolvare a conflictului transnistrean, care presupune păstrarea suveranitătii şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova. Declaraţia a fost făcută de vice-preşedintele american, Joe Biden, aflat vineri, 11 martie, la Chişinău.
Joe Biden a vorbit despre problema transnistreană. “Statele Unite vor susţine orice rezolvare a conflictului transnistrean, cu o singura condiţie: păstrarea suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova”, declară vice-preşedintele american.
Biden s-a declarat mândru că este primul vice-preşedinte american, care vizitează Republica Moldova: “Atât preşedintele Obama, cât şi eu credem că Republica Moldova a arătat un model excelent despre cum trebuie să fie tranziţia spre democraţie”.
“Vrem să vedem o Moldovă puternică, cu o economie de piaţă, care continuă reformele democratice începute”, mai afirmă Biden, care spune că “viitorul ţării trebuie să fie în Uniunea Europeană, iar Statele Unite vor susţine parcursul european al ţării”.
Joe Biden pledează pentru relaţii economice bilaterale. “Credem că Republica Moldova trebuie să facă şi va face parte din Europa. Vrem ca Republica Moldova să continue reformele economice. Ne-ar plăcea ca investitorii americani să fie prezenţi aici şi să avem relaţii comerciale bune”, declară oficialul american.
Vice-preşedintele SUA şi-a exprimat la începutul intervenţiei sale de vineri regretul faţă de tsunami-ul din Japonia. El a dat asigurări că Statele Unite vor susţine această ţară, afectată de un puternic cutremur de 8,9 grade.
Biden a transmis de asemenea salutări din partea actriţei Natalie Portman şi a primarului din Chicago, Rahm Emanuel, personalităţi americane care au origini moldoveneşti.
Chişinău, Corneliu Rusnac
RFI România
  -----------------------------------------

CITEŞTE şi ASCULTĂ AICI discursul lui Joe Biden rostit la Chişinău în faţa mulţimii.

http://www.publika.md/citeste-si-asculta-aici-discursul-lui-joe-biden-rostit-la-chisinau-in-fata-multimii_252751.html

Copiii bătuţi pe 7 aprilie 2009 umblă şi azi prin instanţe.

 

Olga Ceaglei, Centrul de Investigatii Jurnalistice 

Deşi de la violenţele din aprilie 2009 au trecut aproape doi ani, nicun poliţist, inclusiv cei care au maltratat minori, nu a fost tras la răspundere . În schimb, minorii învinuiţi de jaf, huliganism şi participare la dezordini în masă au răspuns în faţa legii.
Faţă-n faţă cu agresorii

Singurul proces de judecata pornit impotriva politistilor care au torturat minorii dupa 7 apilie

20 ianuarie 2011. Judecătoria Buiucani. Ora 10 dimineaţa. Un băiat de 16 ani, Chiril Gumeni, stă tăcut, dar evident neliniştit, pe banca din sala de judecată. Procurorul militar Ion Grosu îi dă ultimele indicaţii. După mai bine de 10 şedinţe de judecată la care a participat, Chiril cunoaşte pe dinafară procedura. Ştie ce urmează şi este hotărât să-şi expună din nou povestea. Să mărturisească din nou cum a fost „vânat”, pe 10 aprilie 2009, chiar din faţa Guvernului, de poliţişti în civil, îndesat într-o maşină Opel Vectra vişinie şi dus în subsolul comisariatului de poliţie Buiucani. Acolo a fost bătut cu cruzime, apoi - lăsat inconştient, plin de sânge şi cu piciorul fracturat, pe marginea unei străzi din apropierea casei sale.
Pe banca acuzaţilor sunt poliţiştii Octavian Guţu şi Ion Paiu. Chiril priveşte rar în direcţia lor, încă vădit speriat. Vocea îi tremură când dă declaraţii, însă răspunde răbdător la întrebările procurorului şi ale avocaţilor Iurie Chifiac şi Nicolae Marandici. Mama lui însă nu-şi poate stăpâni lacrimile atunci când povesteşte în faţa judecătorului prin ce a trecut copilul său care avea atunci 14 ani. „Mi se rupea inima când îl vedeam pe patul de spital. A suportat două intervenţii chirurgicale la picior. Şi acum mai are dureri. Are deseori coşmaruri, tresare în somn, a devenit nervos şi neliniştit. Era un copil perfect sănătos până acum 2 ani”, povesteşte doamna Gumeni.
Poliţist. Cumpăr nevinovăţia.

Politistii Gutu si Paiu pe panca acuzatilor

Pentru spitalizarea şi tratamentul lui Chiril, care este singurul lor copil, părinţii au cheltuit venitul lor pe 2-3 luni. „S-a întâmplat să nu avem bani de pâine, dar orice părinte ar da şi viaţa pentru copilul său”, spune mama lui Chiril. Deşi familia are un venit modest, nu s-a lăsat „cumpărată”. Pe 10 februarie 2009, procurorii au pornit urmărirea penală pe numele unui alt poliţist, învinuit că ar fi propus  bani familiei Gumeni în schimbul retrageii plângerii împotriva lui Guţu. Potrivit unui comunicat de presă al Ministerului de Interne, dosarul penal a fost intentat „pe faptul influenţării minorului Gumeni de către colaboratorul de poliţie Bârliba, care insista ca numitul să-şi schimbe declaraţiile date în privinţa poliţistului Octavian Guţu”. „Domnul poliţist a vrut să ne dea 300 de euro ca să ne retragem acuzaţiile, dar nu am acceptat”, spune mama băiatului. Din spusele copilului, poliţistul a mers şi mai departe. „Mi-a promis că-mi va da un scuter, un calculator şi internet gratuit timp de un an, doar să zic că mi-am rupt piciorul, accidental”, mărturiseşte Chiril în faţa judecătorului.
Octavian Guţu: „Sunt nevinovat”
Octavian Guţu neagă în totalitate acuzaţiile şi susţine că este nevinovat. În ajutor îi vine şi fostul său şef, Igor Gumaniuc, care, fiind chemat în instanţă în calitate de martor declară că nu-şi aminteşte să fi dat indicaţii subalternilor săi Guţu şi Paiu să-i „vâneze” pe cei care au vandalizat sediul Parlamentului pe 7 aprilie 2009. „Nimic neobişnuit nu s-a întâmplat pe 10 aprilie. O zi ca oricare alta”, astfel descrie Igor Gumaniuc ziua în care Chiril a fost bătut crunt de poliţişti.
Deşi nu a participat la manifestaţiile din 7-8 aprilie, Chiril este unul dintre copiii-victime ale  oamenilor legii. Aceştia au continuat şi în zilele de după manifestaţie să-i vâneze pe tinerii protestatari în şcoli sau să-i ia direct din stradă.
Niciun poliţist pedepsit

Chiril Gumeni in procesul de reconstituire - in locul unde a fost lasat de politisti in aprilie 2009

Într-un alt dosar ajuns pe masa judecătorului abia în luna decembrie 2010, în calitate de victime figurează 6 persoane - Radu Calancea, Vitalie Iurcu, Andrei Lotca, Radu Banari, Marcela Donos şi Tatiana Roman. Dintre toţi, doar Vitalie Iurcu este minor. În acest dosar comun, singurul acuzat de neglijenţă în serviciu este poliţistul Serghei Galaniuc.
Până în prezent, în instanţa de judecată au ajuns doar 3 dosare în privinţa a 3 minori victime ale poliţiştilor în urma evenimentelor din 7 aprilie 2009. Învinuiţi de maltratare sau neglijenţă în serviciu sunt poliţiştii Vasile Olaru, Sergiu Galaniuc, Octavian Guţu şi Ion Paiu, în urma plângerilor depuse de minorii Dumitru Mozan, Vitalie Iurcu şi Chiril Gumeni. Deocamdată în niciunul dintre aceste dosare nu s-a ajuns la pronunţarea unei decizii.
Copii judecaţi noaptea în comisariatele de poliţie
În schimb, în cazul copiilor învinuiţi de jaf, huliganism sau participare la dezordini în masă, toate comise în aprilie 2009, lucrurile par să se fi mişcat mai repede. Mulţi dintre ei au fost judecaţi chiar în incinta comisariatelor de poliţie.
Ştefan Postică şi verişorul lui, Maxim Postică, au fost judecaţi în sediul CPS Centru pe 8 aprilie, seara târziu, învinuit că ar fi intenţionat să fure un covor. „Nu înţeleg de ce am fost acuzat de jaf pentru că nu am făcut nimic rău, decât că mă aflam la ora 1:00 noaptea în faţa Guvernului”, se arată nedumerit Ştefan. „Ne-au dat 7 zile de arest la domiciliu şi au zis că doi ani nu avem voie să părăsim ţara.”, povesteşte Maxim Postică.
După această decizie, băieţii au fost lăsaţi să plece. „Poliţiştii ne-au zis că putem rămâne în comisariat până dimineaţă, dar nu aş mai fi suportat să stau acolo încă o noapte. Am mers pe jos până în satul Sireţ, Străşeni, pentru că nu circula nimic la ora aceea. Am ajuns acasă la 4 dimineaţa”, povesteşte Maxim.
Puţini copii au depus plângere

Chiril Gumeni la spital cu piciorul fracturat

Din cei 33 de copii traşi la răspundere penală sau administrativă în legătură cu evenimentele din aprilie 2009, doar trei au depus plângeri împotriva poliţiştilor pentru maltratare, iar dintre acestea, numai una a fost acceptată. Cererile lui Petru Zadîr şi Ion Carcevschi au fost respinse de procurori, chiar dacă în privinţa lor şi Avocatul Copilului a depus sesizări la Procuratură. „Aceste două cazuri au fost examinate cu acordul victimelor, celelalte persoane contactate de Avocatul Copilului nu au fost de acord cu examinarea acuzaţiilor de tortură, motiv pentru care numărul cazurilor în care minorii au depus plângere împotriva poliţiştilor este atât de mic”, explică Dumitru Roman, consilier al Avocatului Parlamentar pentru Protecţia Drepturilor Copilului.
Deşi avocatul copilului, Tamara Plămădeală, susţine că i-a contactat pe toţi copiii care au fost reţinut şi maltrataţi de poliţişti pe 7-8 aprilie 2009, încurajându-i să depună plângeri la Procuratură, nu toţi părinţii şi copiii confirmă acest lucru. „Am fost contactaţi pentru ajutor medical de reprezentantul Centrului de reabilitare a victimelor torturii „Memoria”, după care am fost sfătuiţi să apelăm la un avocat. Aşa l-am găsit pe avocatul Iurie Oancea. Nu-mi amintesc să ne fi contactat dna Plămădeală”, spune Valentina Iurcu, mama unuia dintre minorii-victime.
„Am vrut să-mi protejez copilul”
Deşi părinţii îşi dau seama că poliţiştii au acţionat ilegal, nu au încercat să caute dreptate deoarece nu au suficientă încredere în instituţiile statului. Una dintre mamele copiilor maltrataţi, Aurelia Lopatenco, afirmă că nu a ştiut trei zile unde se află fiul ei de 14 ani. Deşi a consultat un avocat, a decis să nu depună plângere. „Am vrut să-mi protejez copilul de un alt stres”, spune Aurelia Lopatenco. „În aprilie 2009 am fost solicitată să apăr interesele unui minor, dar din motive necunoscute persoana a renunţat”, spune avocatul Angela Babără. Acelaşi lucru îl spune un alt avocat, Veaceslav Maximov. Părinţii unui minor pe care îl reprezenta au refuzat serviciile lui imediat ce copilul a fost eliberat din Centrul de Triere.
Psihologul Lilia Gorceag consideră că părinţii ar fi trebuit să depună plângere. „În cazul în care copilul înţelege că poliţistul care l-a torturat va fi pedepsit, va recăpăta încrederea în instituţiile statului. Altfel, există riscul ca acest copil să dezvolte un comportament delicvent si violent pe viitor”.
Copii reţinuţi au avut temei legal să depună plângere
În total, potrivit datelor MAI, în aprilie 2009, 63 de copii au fost reţinuţi şi duşi în comisariatele de poliţie şi la Centrul de Plasament Temporar pentru Minori. I-am contactat la telefon pe majoritatea dintre aceşti adolescenţi şi toţi au spus că au fost maltrataţi, abuzaţi fizic şi psihic de poliţişti. Juristul Victor Zaharia de la Institutul de Reforme Penale (IRP) spune că toţi cei peste 60 de minori reţinuţi „au avut un temei legal să apeleze la un avocat sau să depună direct plângere la Procuratură pentru că le-au fost încălcate flagrant un şir de drepturi.”

Drepturile copilului în timpul reţinerii: Orice formă de violenţă asupra copilului în timpul reţinerii şi detenţiei este absolut interzisă. Copilul nu va fi reţinut mai mult de 72 ore. Audierea copilului nu va depăşi limita de 2 ore. Poliţistul va anunţa imediat părintele sau tutorele despre locul şi motivul reţinerii; Poliţistul trebuie să întocmească imediat de cum a fost reţinut copilul un proces verbal pe care să-l citească în prezenţa pedagogului şi avocatului şi să anunţe imediat procurorul.

Extras din Codul de Procedură Penală: Urmărirea penală şi judecarea cauzelor penale se face în termene rezonabile. (art. 20). Reţinerea  minorului,  precum  şi arestarea  lui  preventivă pot fi aplicate doar în cazuri  excepţionale când au fost săvârşite infracţiuni grave,  deosebit de grave sau excepţional de grave. (art. 477(2)). Despre reţinerea   sau  arestarea  preventivă  a  minorului   se înştiinţează   imediat   părinţii  sau  alţi  reprezentanţi  legali   ai minorului, fapt care se consemnează în procesul-verbal de reţinere. (art. 477(3)). La audierea   bănuitului   învinuitului,  inculpatului   minor, participarea   apărătorului  şi  a  pedagogului  sau  psihologului  este obligatorie. (art. 479 (2)).

Procuratura s-a autosesizat într-un singur caz
Deşi Codul de Procedură Penală prevede: „Chiar dacă victima din anumite motive nu este în stare să-şi apere drepturile şi interesele legitime, procurorul porneşte urmărirea penală chiar dacă victima nu a depus plângere”, Procuratura s-a autosesizat  doar într-un singur caz – al lui Chiril Gumeni.
„Lipsa faptului infracţiunii”. Astfel au motivat neînceperea urmăririi penale în cazul lui Vitalie Iurcu mai întâi procurorul militar, Mihail Ivanov, în octombrie 2009, şi, o lună mai târziu, procurorul Nicolae Dimitriev. Procurorul Ivanov este cel care a refuzat începerea urmăririi penale şi împotriva poliţiştilor care i-au torturat pe minorii Petru Zadîr şi Ion Carcevschi. Dosarele lor nu vor mai ajunge probabil pe masa judecătorilor. La fel s-ar fi putut întâmpla şi cu dosarul lui Vitalie Iurcu, dacă avocatul său nu ar fi contestat ordonanţele procurorilor, reuşind să obţină de două ori anularea refuzului de pornire a urmăririi penale.
Din nou, speranţa e la CEDO

Vitalie Iurcu - un alt minor maltratat de oamenii legii

„În cazurile în care judecătorii de instrucţie anulează ordonanţa procurorilor, Colegiul disciplinar ar trebui să aplice sancţiuni disciplinare, conform art. 62 cu privire la Procuratură”, este de părere  avocatul Vitalie Zamă, membru al Asociaţiei Juriştii pentru Drepturile Omului. „Nici o sancţiune nu a fost aplicată procurorilor din cadrul Procuraturii Militare. E dreptul persoanei să ceară anularea ordonanţelor. Procurorul nu poate începe urmărirea penală fără dovezi clare că a fost săvârşită infracţiunea. În acest caz, urmărirea penală nu are temei”, susţine, de cealaltă parte, procurorul militar Nicolae Dimitriev.
În prezent, cazul lui Vitalie Iurcu este instrumentat de Procuratura Generală. Abia in decembrie 2010, după ce dosarul său a fost conexat la altele două, Vitalie a fost chemat să dea mărturie în istanţă. „Până la urmă, am depus plângere la CEDO pentru că în ţară dreptate nu avem”, spune mama lui Vitalie.
Din 3 agresori, doar unul cu dosar
Dosarul unui alt minor, Dumitru Mozan, ca şi în cazul lui Vitalie Iurcu, a ajuns în instanţa de judecată abia după ce ancheta a fost încredinţată unui al treilea procuror. „Din trei poliţişti care l-au bătut pe Dumitru, doar lui Vasile Olaru i s-a intentat dosar penal. Deşi este foarte greu, suntem hotărâţi să mergem până la capăt pentru că vrem să se facă dreptate”, spune Sergiu Mozan, tatăl băiatului.
În Moldova nimeni nu este pedepsit dacă bate un copil
Deşi Republica Moldova a ratificat Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului şi şi-a asumat astfel angajamentul să vegheze ca nici un copil să nu fie supus actelor de tortură, tratamentelor crude, inumane sau degradante, copiii sunt în continuare victime ale abuzului fizic, atât în familie, cât şi în societate, constată Tamara Plămădeală, avocatul copilului.
Conform statisticilor MAI, în 2009 au fost deschise 57 de dosare penale privind abuzul fizic faţă de copii, dintre care 43 au ajuns în instanţă. În 2010, până în luna septembrie, au fost deschise 45 de dosare penale, dintre care 28 au ajuns în instanţă. Nimeni însă nu a fost tras la răspundere.
Copiii care sunt sau au fost victime ale abuzului de orice fel, inclusiv din partea oamenilor legii, pot solicita ajutor la:
- Secţiile raionale sau municipale pentru protecţia drepturilor copilului din cadrul structurilor din teritoriu ale Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.
- Linia fierbinte 0800 11116, deschisă la oficiul Avocatului Copilului.
- Centrul Naţional de Prevenire a Abuzului faţă de Copii (CNPAC) - 75 88 06 sau 59 27 48.
- Institutul pentru Drepturile Omului – (IDOM) 83 84 08 sau 0793 78 260.
Poliţiştii continuă să maltrateze copiii
În martie 2010 un băiat de 17 ani din Străşeni a fost reţinut de poliţiştii de la Fulger în timpul unui raid antidrog. Băiatul, de altfel eminent şi premiant la olimpiada raională, a fost dus în comisariatul de poliţie unde, din spusele mamei, a fost interogat şi torturat chiar de inspectorul pentru minori, care este o femeie. Părinţii au depus plângere, însă în decembrie 2010 procurorul a emis ordonanţa de refuz în începerea urmăririi penale, invocând lipsa elementelor de infracţiune. „Am sunat la Institutul pentru Drepturile Omului din Chişinău pentru ajutor, pentru că nu mai ştim ce să facem. Poliţista este în continuare în funcţie şi nu a primit nici o sancţiune”, afirmă mama băiatului.
„Atât timp cât poliţiştii nu vor fi pedepsiţi pentru comportament nedemn şi violent faţă de copii, vom avea cazuri de minori abuzaţi chiar de cei care ar trebui să-i apere”, conchide avocatul copilului, Tamara Plămădeală.
Investigatia a fost realizata in cadrul Campaniei „Jurnaliştii pentru Drepturile Omului”, desfăşurată de Centrul de Investigaţii Jurnalistice cu susţinerea Ambasadei SUA în Republica Moldova.

Condiţia comuniştilor pentru cele două voturi de aur.

11.01.2011

Comuniştii sunt de acord să voteze pentru preşedintele ţării, doar cu o anumită condiţie. Ori coaliţie largă, ori candidat apolitic, iar dacă nu, se va merge în alegeri anticipate. Anunţul a fost făcut de către liderul PCRM, Vladimir Voronin.

Voronin a spus că are încredere în colegii săi de partid, iată de ce comuniştii nu vor vota pentru un preşedinte propus de Alianţa pentru Integrare Europeană.

„Ori coaliţie largă, ori un candidat apolitic. Am insistat şi acum nu suntem împotriva unei coaliţii, dar nu noi să ne ducem şi să le ducem sfeşnicul din urmă. Toţi, împreună, la egal. Cât priveşte un candidat apolitic la această funcţie, noi despre asta am vorbit nu o dată şi nu este propunerea cuiva. Această propunere a fost anunţată paralel cu propunerea de coaliţie largă”, susţine liderul comuniştilor Vladimir Voronin.

„Apolitic asta înseamnă că are de gând să plece din PCRM şi este în afara politicii şi vrea preşedinte. El înţelege că gata, se duce, se duce la vale fără apă. PL nu acceptă guvernare cu comuniştii”, susţine preşedintele liberalilor, Mihai Ghimpu. Întrebat de unde atunci AIE va găsi cele două voturi necesare pentru alegerea preşedintelui ţării, Ghimpu a spus: „Căutăm prin buzunare şi mai găsim mandate”.

La rândul său, prim-vicepreşedintele PLDM, Mihai Godea, spune că opţiunea liberal-democraţilor este una clară şi nu se va face devieri de la ea. „Partidul domnului Voronin are dreptul să dorească. Mă rog, este o opţiune a lor. Opţiunea noastră este una clară. Va trebui în mod normal să discutăm şi cu opoziţia în spiritul unui dialog european, ca să depăşim acest impas”, a spus Godea.

„Va exista un dialog între fracţiunile parlamentare pe problema alegerii preşedintelui. Un dialog între AIE şi PCRM şi se vor căuta soluţii. Este un punct de vedere pe care l-a exprimat domnul Voronin. Cred că şi el poate să-şi modifice punctul său de vedere. Cred că se vor căuta soluţii de compromis. Nu exclud că comuniştii pot să voteze pentru binele patriei, fără multe condiţii”, a menţionat preşedintele de onoare al PD, Dumitru Diacov, care a mai adăugat că o coaliţie largă nu este posibilă dat fiind faptul că este deja formată Alianţa pentru Integrare Europeană.

Pentru ca preşedintele ţării să fie ales, sunt necesare 61 de voturi, în timp ce AIE are doar 59 de mandate. Asta înseamnă că partidele care fac parte din actuala guvernare ar urma să caute voturi la comunişti.

Autor: Lina Susan
Sursa: hotnews.md

MESAJUL de felicitare cu prilejul Anului Nou al lui Marian Lupu, preşedintele interimar al R. Moldova .

Sursa imagine: saltmin.com

Stimaţi Concetăţeni,

Am onoarea să mă adresez astăzi către Dumneavoastră cu prilejul ultimei zile a anului 2010 – un an deosebit în istoria statului Republica Moldova şi a societăţii noastre.

Cu toţii am trăit zile de frămîntări, discuţii şi emoţii. Zile de reflecţii asupra viitorului nostru şi al ţării. Zile de zbucium din cauza îndărătniciei în domeniul politicului, care a generat riscuri de scindare a societăţii şi scrutine electorale repetate. Zile de îngrijorări pe motivul instabilităţii politice, care se putea solda cu aprofundarea crizei economice în ţară.

  Profit de această ocazie şi Vă aduc mulţumiri pentru răbdare şi înţelepciune, pentru atitudinea civică de care aţi dat dovadă, datorită căreia s-a reuşit depăşirea acestor riscuri. De asemenea, felicit întreaga clasă politică moldovenească pentru că a reuşit, totuşi, să dea dovadă de maturitate şi devotament faţă de valorile democratice, faţă de interesele societăţii şi statului Republica Moldova.Recentele evenimente din Parlamentul ţării ne-au adus la finalul frămîntărilor politice şi sociale prin constituirea alianţei de guvernare. Mă adresez către opoziţia parlamentară să nu se lase copleşită de frustrări şi să se implice activ în gestionarea treburilor ţării.Sunt încrezător că, la începutul anului viitor, vom reuşi să trecem cu succes şi ultima etapă a constituirii instituţiilor statale pentru a purcede la rezolvarea problemelor cetăţenilor şi ale ţării. În primul rînd avem nevoie de îmbunătăţirea sistemului de ocrotire a sănătăţii şi învăţămîntului, a condiţiilor pentru desfăşurarea activităţii economice, precum şi de colectarea resurselor pentru majorarea salariilor, pensiilor şi burselor, de ameliorarea condiţiilor de trai în sate şi de multe altele.

Reiterez că rămîn ferm pe poziţia de a nu admite în societate discriminări pe criterii politice sau etnice. Voi pleda şi în continuare pentru independenţa statului Republica Moldova, dar şi pentru relaţii echilibrate şi avantajoase pentru noi cu toţi partenerii externi din vest şi din est.

Vom dezvolta relaţii, în primul rînd, cu acele ţări, în care locuiesc şi activează concetăţenii noştri.

A venit timpul ca Republica Moldova să păşească pe calea progresului – cale rîvnită şi meritată de cetăţenii acestei ţări. Singura cale care este în stare să ne deschidă perspectiva europeană, să ne aducă la un nivel de trai decent. Singura cale pentru îmbunătăţirea imaginii noastre, pentru ca lumea să cunoască Moldova nu pentru problemele ei, ci pentru meritele şi reuşitele ei. Pentru ca fiecare dintre noi să se mîndrească de faptul că este cetăţean al Republicii Moldova.

Acestea sunt lucruri la care vom reveni imediat, în cîteva zile. Astăzi, însă, avem a întoarce fila din cartea istoriei noastre care se numeşte anul 2010.

Dragii mei,

Vă doresc să ieşim din acest an fără regrete, dar cu învăţăminte şi concluzii, care să ne ajute să fim mai buni, mai înţelepţi, mai toleranţi şi mai harnici în anul care vine.

Conform datinii, doresc fiecăruia dintre Dumneavoastră, sănătate şi noroc. Fie ca anul care vine să aducă celor mici note bune şi descoperiri interesante, tinerilor – perspective frumoase şi realizabile, celor mai maturi – rezultate pe potriva aşteptărilor şi speranţelor, vîrstnicilor – grija şi atenţia celor apropiaţi.

Дорогие соотечественники,

Поздравляю с Новым годом и желаю вам благополучия, тепла, света и любви.

La mulţi ani, dragi concetăţeni !

La mulţi ani, Moldova !

PLDM, PD si PL au semnat acordul de reconstituire a Aliantei pentru Integrare Europeana. Marian Lupu, presedintele Parlamentului si seful interimar al statului. Vlad Filat, premier

DATA PUBLICARII: 30.12.2010

Liderii celor trei partide pro-europene din Republica Moldova au semnat joi dupa-amiaza acordul de reconstituire a Aliantei pentru Integrare Europeana, anunta Unimedia.md.

• Vlad Filat (PLDM): “Le multumesc colegilor pentru tot. Cer scuze intregii republici pentru aceasta perioada complicata. Important este ca am ajuns la acest moment. Imi exprim sincer increderea ca ceasta Alianta va functiona 4 ani de zile”.
• Marian Lupu (PD): “Stimati colegi, va multumesc. Din partea PD vreau sa va anunt despre decizia Consiliului National al PD despre reconstituirea Aliantei pentru Integrare Europeana. Au fost discutii lungi si grele. Mai putin conteaza procesul, mai mult conteaza rezultatul. Suntem aici pentru performante de ordin economic si social, pentru dezvoltarea democratiei in R. Moldova. Vreau sa multumesc partenerilor pentru constructivism si flexibilitate pentru a ajunge la un final de negpcieri, care de fapt marcheaza un nou inceput”.
• Mihai Ghimpu (PL): “R. Moldova are viitor si ma bucur ca astazi suntem in fata dvs. Cu acest acord venim sa bucuram cetatenii. Este clar care este obiectivul principal al nostru. Sa nu uitam ca politica externa depinde de politica interna. Avem multe lucruri de facut. Acum ramane sa ne bucuram de Revelion si de trecerea in 2011″.

Dupa ce au facut aceste declaratii, liderii au semnat actul de constituire a Aliantei. Inainte de a-si pune semnatura, Mihai Ghimpu a studiat pret de cateva momente stiloul, dupa care a zis, razand: “Acord cu ghimpi si cu lupi“. “Si nu cu unul”, a adaugat, zambind, Lupu.
La randul sau, Vlad Filat a conchis, la fel, cu zambetul pe buze: “Purcedem la o noua etapa, avem de lucru, urmeaza sa ne gasiti la resedinta de stat, dar, de ce nu, si la restaurante”.
UPDATE 1 – Parlamentul Moldovei l-a ales joi pe Marian Lupu, liderul PD, in functia de presedinte al forului legislativ, la cateva ore dupa ce au convenit refacerea aliantei pro-europene.
Potrivit Constitutiei, pana la alegerea sefului statului, aceasta functie ii revine presedintelui Parlamentului. In aceasta situatie, Marian Lupu a devenit presedinte interimar al tarii, scrie Jurnal.md.
UPDATE 2 – Liderul PLDM, Vlad Filat, a fost desemnat in functia de premier al Republicii Moldova. Marian Lupu va semna vineri dimineata decretul de desemnare a lui Vlad Filat in functia de prim-ministru.
Vicepresedintele Partidului Democrat din Moldova, Igor Corman, a declarat joi pentru Jurnal.md ca liderii partidelor pro-europene (PLDM, PD si PL) au ajuns la un acord in negocierile pentru refacerea Aliantei pentru Integrare Europeana (AIE). Semnarea protocolului – care va consfinti aparitia unei coalitii de guvernare – este asteptata pentru dupa-amiaza zilei de joi.
Reamintim ca alegerile din 28 noiembrie 2010 din Republica Moldova au dus la aparitia unui blocaj politic. Cel mai mare numar de voturi a fost obtinut de Partidul Comunistilor (pro-rus), dar numarul de parlamentari comunisti era insuficient pentru a desemna un premier si un presedinte (reamintim ca presedintele tarii este ales de Parlament, si nu prin vot universal).
Partidele din Alianta pentru Integrare Europeana au renegociat acordul pe care l-au avut in ultimul an, discutiile dovedindu-se dificile din cauza disponibilitatii PD (condus de ex-comunistul Marian Lupu si magnatul Vladimir Plahotniuc) de a negocia o alianta cu comunistii lui Voronin.
Daca AIE se va reface, coalitia mai are nevoie de doua voturi in Parlament pentru trecerea unui nou guvern si alegerea presedintelui Parlamentului si al presedintelui Republicii. Aceste voturi sint asteptate de la parlamentari comunisti, intrucit doar patru partide au intrat in Parlament (comunistii si cele trei partide pro-europene).
Ultimul scenariu prezentat de Mihai Ghimpu (seful PL) arata urmatoarea distributie a celor mai inalte functii in stat:
- Presedintele Republicii Moldova: Marian Lupu (seful PD)
- Presedintele Parlamentului: Mihai Ghimpu (seful PL)
- Premier: Vlad Filat (seful PLDM)
Hotnews.ro
30 decembrie 2010

Poliţistul Vitalie Golubenco a declarat că că în noapte de 7 spre 8 aprilie 2009 a transportat un cadavru.

 

Sursa imagine: facebook.com

Filmul dezvăluirilor în dosarul "7 aprilie" continuă. Vitalie Golubenco, polițist în cadrul Brigăzii de Poliție cu Destinație Specială Fulger, audiat în calitate de martor în dosarul polițistului Ion Perju, a declarat că în noapte de 7 spre 8 aprilie 2009 a transportat un cadavru la Spitalul de Urgență, scrie Adevărul.md.

Potrivit lui Victor Boboc, tatăl tânărului decedat în Piața Marii Adunări Naționale, dar și a procurorului Vladimir Moșneaga, polițistul de la Fulger a declarat că a primit indicații de la Ruslan Saachian, șeful Poliției Criminale din Cadrul Comisariatului General de Poliție. În instanță, Golubenco a precizat că a transportat cadavrul la spital cu mașina de serviciu, o Niva de culoare gri. Polițistul a mai recunoscut că a fost nevoit să lase persoana lângă clădirea spitalului, mai scrie Adevărul.md.

Autor: Anastasia Nani
Sursa: adevarul.md

"Da proşti mai sunteţi, dragi tovăraşi ţărani, spune intelectualitatea deşteaptă de la Chişinău"

S-a facut multa zarva cu renumararea voturilor, facuta la “dorinta” comunistilor. Mai toti pe care i-am auzit sau citit in ultima vreme au dat vina pe comunisti. Cica uitati-va, dragi tarani “prosti dar multi”, data trecuta din cauza renumararii s-au cheltuit in vint 20 de milioane, iar acum 13 milioane de lei, tot din cauza comunistilor, adica din cauza celora pe care ii votati. Da prosti mai sinteti, dragi tovarasi tarani,… spune intelectualitatea de la Chisinau. Cum e posibil sa votezi comunistii, care imediat dupa ce i-ai ales, va fura de citeva milioane, pe cind voi o duceti de la o zi la alta cu pensii de 300 de lei?, se intreaba LaSer Blog.

Dragi intelectuali, adica cei care nu sinteti in stare sa organizati un exit poll ca lumea (printre altelea: unde sint specialistii de care pomeniti cind vorbiti de bogatiile Moldovei?), daca sinteti atat de destepti, iar taranul e prost si voteaza comunistii, de ce ati chiulit orele de matematica si nici operatia elementara de impartire (nu a functiilor si fotoliilor) nu o cunoasteti? Cei ce va spun ca pentru renumararea voturilor se cheltuiesc zeci de milioane de lei va prostesc si pe voi, asa cum il prostesc pe taran. Chiar e asa de greu sa imparti 13 la 2? Adica 13 milioane de lei cheltuiti la 2 milioane de voturi (am luat 2 in loc de 1.7, fiindca e mai usor de impartit si sa nu va chinui cu virgulile).

Rezultatul este: mai mult de 6 lei pentru fiecare vot renumarat. Cum naibii, in cea mai saraca tara a Europei, pentru a lua o foaie dintr-o gluga si a pune-o in alta gluga, trebuie sa se cheltuiasca tocmai jumatate de dolar? Sau voturile din Moldova sint produse “high tech” si trebuie numarate in “clean room”, ca altfel isi pierd din valoare? Stiti cit a costat un cip DRAM (=memorie pentru “computatoare”, cum le mai spun unii) cu 2 ani in urma in toiul crizei financiare? Exact 50 de centi! In conditiile in care pentru a procuce un cip, trebuie sa efectuezi mai mult de 800 de operatii “high tech” in “clean room”.

Din pacate, cei de la putere, dupa asa mahinatii, nu au decit sa re-formuleze vorba lui Lapusneanu, “putini, dar si aceia …”! Iar la putere acum sint exact cei pe care i-am votat noi PLDM, PL, PDM.

P.S. Nu sint adept al comunistilor, pur si simplu in multe privinte nu prea vad diferenta intre comunistii si asa numitele “partide democratice”.Autor: LaSer Blog  

Sursa: invata-in.eu/lascom

 ---------------------------------------------------------------

Sărmanul Ernest Vardanean!

Sursa imagine: infomm.ro

Un amic român mă întreabă: “chiar a fost spion jurnalistul acela din Transnistria?” Mărturisesc, întrebarea m-a blocat pe moment. Pur şi simplu, nu are nicio logică şi e împotriva normalităţii acestei lumi. Un om nu poate fi învinuit de Regatul de peste nouă mări şi nouă ţări că ar fi omorât cinci spiriduşi. Şi ştiţi de ce? Pentru că acest regat nu există decât în capul unora. Nici Transnistria nu există. Transnistria, acest Regat de peste nouă mări şi nouă ţări, nu poate învinui pe nimeni de trădare. Să trădeze ce? Încrederea Împăratului Roşu? Conştiinţa publică trebuie să conştientizeze un lucru: oricine nu este de acord cu existenţa Transnistria poate intra în vizorul securităţii de la Tiraspol pentru că a atentat la “siguranţa statului”, scrie Vitalie Cojocari pe blogul său.

Sincer, mi-e milă de colegul Ernest. Este într-o situaţie a naibii de complicată. Practic, a fost abandonat de către toţi. Am citit adresarea ambasadei Statelor Unite şi mi-a fost clar că până şi comunitatea internaţională nu dă doi bani pe situaţia sărmanului Ernest. Cum să ceri unei fantome să “respecte principiile fundamentale ale unui proces corect”? Care proces? În primul rând un astfel de proces nu poate avea loc. De aici ar trebui să pornească discuţia. Nu sunt specialist în drept internaţional, dar din ce îmi amintesc, Statele Unite nu a recunoscut Transnistria. Înţeleg din această adresare că m-am înşelat. Pe de altă parte, Rusia nu a mişcat nici un deget. Barem să compună o adresare la fel de ipocrită ca americanilor. Cât de România, doar în presă au apărut nişte articole, iar televiziunile au dat o ştiruţă. Încercările timide, sterpe ale autorităţilor moldoveneşti de a condamna condamnarea nici nu merită de luat în seamă. Ţipă în pustiu. Dar cine să se ocupe cu adevărat de cazul lui Vardanean, când împărţirea puterii la Chişinău este în toi? Cine să bată insistent la uşa Moscovei, din moment ce mulţi se slugărnicesc pentru o binecuvântare a velicoruşilor? ONG-urile de apărare a drepturilor jurnaliştilor au sărit şi ele cu declaraţii. În zadar. Nişte acţiuni de protest ar fi binevenite. Vorbele sunt ca praful în Sahara: multe şi nu contează.

 

Mi-e simpatic domnul Osipov. Actual politician, fost jurnalist, apare mereu zâmbitor şi foarte prietenos. Pe scurt, este plăcut ca persoană şi îmi pare rău să o spun, dar este total depăşit de situaţie. Cu câteva săptămâni în urmă declara că Transnistria nu ştie ce să facă. S-a legat la cap cu dosarul lui Vardanean şi acesta din urmă va fi eliberat. Oau! Câtă perspicacitate. O viziune optimista, nătângă, ce caracterizează cu prisosinţă un membru al AMN-ului. Băieţii ăştia au fost optimişti până nu au mai intrat în Parlament. Sorry, domnule ministru Osipov, dar limitele dumneavoastră sunt evidente. Poate din cauza susţinerii politice, mai curând a lipsei ei, dar sunt sigur sută la sută că nu veţi putea face nimic pentru Vardanean. Doar vă daţi cu părerea… Nu vă condamn, dar, în astfel de situaţii, optimismul este vecin cu miopia politică. Asta ca să mă exprim elegant.

 

sis.md

Dacă jurnalistul Vardanean se şi face vinovat de ceva în presupusa colaborare cu Serviciul de Informaţii şi Securitate a Moldovei, păi, este vorba doar de naivitate. A fost extrem, extrem de naiv. Altfel zis, cât de matur să fii ca să ai încredere în serviciul de securitate a moldovenilor? Băieţii cu ochii albaştri de la Chişinău nu au nicio treabă cu spionajul. Ştiţi ce ştiri sunt publicate pe pagina web al SIS Moldova? Aş râde, dacă nu ar fi de plâns. Daţi click pe http://www.sis.md/md/newslst/ şi o să vedeţi că cea mai proaspătă ştire, datând din 17 decembrie, este despre… volei. În ziua în care Vardanean a fost condamnat să stea în puşcărie pentru 15 ani, securitatea moldovenească sărbătorea câştigarea cupei “Dinamo” la volei. Super! Vă daţi seama ce vâlvă a făcut informaţia în MGB-ul transnistrean, de fapt rusesc? Băi, ne bat moldovenii… la volei. Fuga la antrenamente!

Şi în final, dar nu în cele din urmă, sireacul Vardanean este ghinionist. Doar este cetăţean moldovean din Transnistria, de origine armeană, vorbitor de limbă rusă. Mai multă lipsă de noroc nici că se putea. Moldovenii nu simt mare compasiune pentru el: este din Transnistria. Ruşii nici atât: este armean. Românii n-au nici în clin nici în mânecă: este rusofon. Aşadar, dacă nu eşti Osipov, în acest moment este greu de spus ce se va întâmpla cu Ernest. Cert este că doar Rusia îl mai poate elibera. Vezi cazul Ilaşcu!

PS: Ieri, în Moldova s-au dat premiile pentru jurnalişti. Din nou, nimic despre Vardanean. Cred că merita o distincţie, o diplomă, o adeverinţă cel puţin. Este jurnalist, este cetăţean moldovean, este condamnat de un regim separatist. Ah, da, am uitat, mai este şi vorbitor de limbă rusă, etnic armean. Deci, de ce ne-ar păsa? Sărmanul Ernest!

Autor: Vitalie Cojocari
Sursa: cojocari.ro

 

1 VOT CONTEAZA , 1.000 NU????

http://www.ustream.tv/recorded/11445027

Primii 2 poliţişti au fost condamnaţi pentru tortură în cazul 7 aprilie 2009.

Primele condamnări în dosarul 7 aprilie. Doi poliţişti au fost condamnaţi la închisoare, pentru că l-au bătut în plină stradă pe unul dintre protestarii de atunci, Vitalie Creţu. Decizia a fost luată de judecătoria sectorului Centru.
Este vorba de Gheorghe Vutcariov, fost poliţist în cadrul Comisariatului General de Poliţie. El va face 4 ani de închisoare. Cel de-al doilea este Alexandru Mocanu de la Regimentul Scut, care s-a ales cu 2 ani de detenţie.
Un al treilea poliţist, Adrian Bejan, care figura în acelaşi dosar pentru falsificarea procesului verbal, a fost achitat.
Pentru leziunile corporale, dar şi pentru daunele morale provocate de poliţişti, Vitalie Creţu cere o despăgubire de 100 de mii de lei.
publika.tv

929 de cetățeni moldoveni care nu mai contează pentru autorități.

După ce au fost calculate buletinele de vot, membrii CEC au validat alegerile parlamentare anticipate din 28 noiembrie 2010. Cu toate acestea, 929 de voturi aplicate pe foi A4 din secţiile de vot din Padova, Paris, Roma şi Moscova au fost declarate nevalabile şi nu au fost luate în consideraţie. Despre aceasta a anunţat Iurie Ciocan, secretarul Comisiei Electorale Centrale, în cadrul prezentării rezultatelor finale ale scrutinului electoral.

Mihai Buşuleac, membru CEC, a precizat că excluderea celor 929 de voturi nu influenţează rezultatele votării şi modalitatea de distribuire a mandatelor. “Birourile electorale din afara ţării au decis să recurgă la votarea pe foi A4, din considerent că nu au fost suficiente buletine de vot, iar potrivit Constituţiei, fiecare cetăţean are dreptul la vot. De aceea, tuturor cetăţenilor trebuia să le fie respectat acest drept. În acelaşi timp, Codul Electoral prevede că buletinele de alt tip decât cel stabilit de CEC sunt nevalabile. Astfel, în această situaţie sunt două prevederi legislative care se bat cap în cap: asigurarea dreptului fundamental al alegătorului şi nevalabilitatea buletinului de vot”, a menţionat Mihai Buşuleac.

Şi secretarul CEC are o explicaţie la această situaţie care nu s-a mai întâlnit până acum în RM. “Este evident că există o problemă gravă la acest capitol. Noi am avut succes pentru că am realizat o campanie de informare reuşită, astfel că la alegeri a participat un număr record de cetăţeni. Unora dintre alegători nu le-am putut oferi dreptul legal de a vota în limita prevăzută de lege. Avem noroc că doar 929 de cetăţeni au votat pe acest fel de buletine improvizate”, a explicat Iurie Ciocan, propunând şi câteva soluţii. “CEC va cere să fie informată Curtea Constituţională despre această problemă, iar Parlamentul să fie sesizat despre lacunele din legislaţie. Este necesar să fie prevăzute şi metode suplimentare de vot în cazuri extraordinare pentru ca cetăţenii să poată beneficia de drepturile sale constituţionale şi pentru a fi excluse astfel de situaţii pe viitor”, a menţionat Iurie Ciocan.

Potrivit secretarului CEC, alegerile sunt declarate valabile, iar Curtea Constituţională urmează să se pronunţe în decurs de 10 zile de la intrarea în vigoare a hotărârii CEC.

Alegerile au fost considerate valabile de CEC deoarece la vot au ieşit peste 63% din alegatori cu drept de vot, adică 1,7 milioane de alegători din 2,6 milioane aşteptaţi la urnele de vot. Totodată, pe listele suplimentare au votat 68,129 de alegători. Peste 11 mii de buletine de vot au fost declarate nevalabile.

Numărul mandatelor rămâne acelaşi, fără a suferi modificări. Astfel, pentru PCRM au votat 676,761 de mii de alegători, alegându-se cu 42 de mandate în viitorul Legislativ, pentru PLDM şi-au dat votul 506,563 persoane - 32 de mandate, PD a acumulat 218,847 mii voturi - 15 mandate şi PL 171,434 voturi - 12 mandate.

Comuniştii au fost nemulţumiţi de totalurile prezentate de CEC şi au solicitat renumărarea voturilor. În replică, Mihai Buşuleac, membru CEC, a precizat că renumărarea voturilor este responsabilitatea Curţii Constituţionale şi nu a CEC. “Observatorii din partea PCRM au participat la numărarea voturilor, la întocmirea proceselor verbale pe care şi-au pus semnătura. Nu am întâlnit nici un proces verbal fără semnătura reprezentanţilor PCRM”, a replicat Buşuleac.

Amintim că potrivit unui comunicat de presă al PCRM, la 1 decembrie curent, comuniştii a depus o contestaţie la CEC prin care au solicitat luarea unor măsuri urgente în vederea depistării mai multor fraude semnalate de PCRM.

Autor: Diana Lungu, Reporter special al Asociaţiei Presei Independente
Sursa: api.md